Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
283 views
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 126/2020
VCP: art. 5, art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 59, art. 60, art. 61, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c), art. 66 lit. a), b) şi g); NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 585 alin. (1) lit. a)
Înalta Curte reţine că prima instanţă a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin: Sentinţa penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2014 şi Sentinţa penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2014 sunt concurente.
Ca urmare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi şi titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen. pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen. sporul obligatoriu de 1 an închisoare şi pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv pedeapsa de 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. 1969; pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. 1969; pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. 1969; sporul de 1 an închisoare.
Astfel, Curtea de Apel Constanţa, în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 36 alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele aplicate prin hotărârile menţionate mai sus, 7 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 2 ani, urmând ca, în final condamnatul A. să execute o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare.
În prealabil, Înalta Curte constată că, pentru stabilirea pedepsei aplicate inculpatului, s-a dat eficienţă Deciziei nr. 29 din 19 decembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că în procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., în cadrul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul C. pen. anterior pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului C. pen. pentru o infracţiune săvârşită sub C. pen. anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 din C. pen.
Cu privire la unul dintre motivele contestaţiei, prin care apărarea critică aplicarea de către Curtea de Apel Constanţa a sporului de 2 ani, Înalta Curte reţine că potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
Prin urmare, în ceea ce priveşte sporul de pedeapsă, în considerarea C. pen. din 1969, instanţa putea aplica inculpatului un spor de pedeapsă de până la 5 ani. În acest context, Înalta Curte reţine că sporul de 2 ani aplicat de instanţa de fond în considerarea vechilor dispoziţii penale este legal, fiind determinat de natura infracţiunilor săvârşite de inculpatul, impactul activităţii infracţionale a condamnatului în ceea ce priveşte gestionarea dosarelor de urmărire penală în care se efectuau cercetări, dar şi faptul că s-a observat o perseverenţă infracţională a acestuia, care a luat contact în exerciţiul funcţiunii de informaţii pe care le-a transmis părţilor din dosare.
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia ar fi trebuit să se ţină cont de dispoziţiile art. 61 din C. pen. 1969 ce reglementează efectele liberării condiţionate, Înalta Curte o consideră nefondată.
Potrivit art. 61 alin. (1) din vechiul C. pen. pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la eliberare până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune. Dacă în acelaşi interval cel liberat a comis din nou o infracţiune, instanţa, ţinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune, fie menţinerea liberării condiţionate, fie revocarea. În acest din urmă caz pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor de până la 5 ani.
În această situaţie, Curtea de Apel Constanţa, constatând că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat sunt concurente, a descontopit pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor şi în urma contopirii a aplicat inculpatului A., în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 36 alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5 din C. pen., o nouă pedeapsă, respectiv pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele aplicate prin hotărârile menţionate mai sus, 7 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 2 ani.
În acest sens, se apreciază că, în cauză, este incidentă decizia de îndrumare a fostului Tribunal Suprem nr. 6/30.06.1970 în legătură cu aplicarea dispoziţiilor referitoare la liberarea condiţionată a condamnaţilor prin care s-a stabilit că:
„Orice modificare adusă pedepsei pronunţate prin hotărârea de condamnare a celui liberat condiţionat atrage reexaminarea îndeplinirii condiţiilor cerute de art. 59 şi 60 din C. pen. în raport cu situaţia nou creată”.
În această ordine de idei, există posibilitatea ca, în raport, cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea concurentă şi cu pedeapsa rezultată în urma contopirii, condiţiile de fond ale liberării condiţionate să nu mai fie îndeplinite. Astfel, fracţiile de pedeapsă ce au fost executate efectiv sau considerate ca atare pe baza muncii prestate, deşi faţă de pedeapsa avută în vedere la data liberării condiţionate realizau condiţiile impuse de art. 59-60 din vechiul C. pen., este posibil să devină necorespunzătoare cerinţelor legale în raport cu noua pedeapsă aplicată în urma contopirii.
Astfel, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că, efectele liberării condiţionate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului Bucureşti, astfel cum acestea erau reglementate în art. 61 din C. pen. anterior se produceau numai în situaţia în care situaţia juridică a condamnatului ar fi rămas neschimbată. Or, întrucât prin prezenta hotărâre are loc o schimbare a acestei situaţii juridice, în sensul realizării unor noi operaţiuni de contopire şi obţinerii unei noi pedepse rezultante, cu consecinţa anulării formelor de executare anterioare şi emiterea unui nou mandat, liberarea condiţionată din partea executată anterior rămâne fără efect.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.
Sursa informației: www.scj.ro.
