Impunerea determinării legii penale mai favorabile condamnatului (VCP, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 126/2020

VCP: art. 5, art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 59, art. 60, art. 61, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c), art. 66 lit. a), b) și g); NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 585 alin. (1) lit. a)

Înalta Curte reține că prima instanță a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin: Sentința penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curții de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2014 și Sentința penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2014 sunt concurente.

Ca urmare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curții de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi și titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen. pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen. sporul obligatoriu de 1 an închisoare și pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv pedeapsa de 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969; pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969; pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969; sporul de 1 an închisoare.

Astfel, Curtea de Apel Constanța, în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 36 alin. (2) din C. pen. 1969 și art. 5 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele aplicate prin hotărârile menționate mai sus, 7 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 2 ani, urmând ca, în final condamnatul A. să execute o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare.

În prealabil, Înalta Curte constată că, pentru stabilirea pedepsei aplicate inculpatului, s-a dat eficiență Deciziei nr. 29 din 19 decembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că în procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., în cadrul operațiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul C. pen. anterior pentru o infracțiune săvârșită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului C. pen. pentru o infracțiune săvârșită sub C. pen. anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 din C. pen.

Cu privire la unul dintre motivele contestației, prin care apărarea critică aplicarea de către Curtea de Apel Constanța a sporului de 2 ani, Înalta Curte reține că potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Prin urmare, în ceea ce privește sporul de pedeapsă, în considerarea C. pen. din 1969, instanța putea aplica inculpatului un spor de pedeapsă de până la 5 ani. În acest context, Înalta Curte reține că sporul de 2 ani aplicat de instanța de fond în considerarea vechilor dispoziții penale este legal, fiind determinat de natura infracțiunilor săvârșite de inculpatul, impactul activității infracționale a condamnatului în ceea ce privește gestionarea dosarelor de urmărire penală în care se efectuau cercetări, dar și faptul că s-a observat o perseverență infracțională a acestuia, care a luat contact în exercițiul funcțiunii de informații pe care le-a transmis părților din dosare.

În ceea ce privește critica potrivit căreia ar fi trebuit să se țină cont de dispozițiile art. 61 din C. pen. 1969 ce reglementează efectele liberării condiționate, Înalta Curte o consideră nefondată.

Potrivit art. 61 alin. (1) din vechiul C. pen. pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la eliberare până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune. Dacă în același interval cel liberat a comis din nou o infracțiune, instanța, ținând seama de gravitatea acesteia, poate dispune, fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea. În acest din urmă caz pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor de până la 5 ani.

În această situație, Curtea de Apel Constanța, constatând că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat sunt concurente, a descontopit pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor și în urma contopirii a aplicat inculpatului A., în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 36 alin. (2) din C. pen. 1969 și art. 5 din C. pen., o nouă pedeapsă, respectiv pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele aplicate prin hotărârile menționate mai sus, 7 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 2 ani.

În acest sens, se apreciază că, în cauză, este incidentă decizia de îndrumare a fostului Tribunal Suprem nr. 6/30.06.1970 în legătură cu aplicarea dispozițiilor referitoare la liberarea condiționată a condamnaților prin care s-a stabilit că:

„Orice modificare adusă pedepsei pronunțate prin hotărârea de condamnare a celui liberat condiționat atrage reexaminarea îndeplinirii condițiilor cerute de art. 59 și 60 din C. pen. în raport cu situația nou creată”.

În această ordine de idei, există posibilitatea ca, în raport, cu pedeapsa stabilită pentru infracțiunea concurentă și cu pedeapsa rezultată în urma contopirii, condițiile de fond ale liberării condiționate să nu mai fie îndeplinite. Astfel, fracțiile de pedeapsă ce au fost executate efectiv sau considerate ca atare pe baza muncii prestate, deși față de pedeapsa avută în vedere la data liberării condiționate realizau condițiile impuse de art. 59-60 din vechiul C. pen., este posibil să devină necorespunzătoare cerințelor legale în raport cu noua pedeapsă aplicată în urma contopirii.

Astfel, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Constanța a reținut că, efectele liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, astfel cum acestea erau reglementate în art. 61 din C. pen. anterior se produceau numai în situația în care situația juridică a condamnatului ar fi rămas neschimbată. Or, întrucât prin prezenta hotărâre are loc o schimbare a acestei situații juridice, în sensul realizării unor noi operațiuni de contopire și obținerii unei noi pedepse rezultante, cu consecința anulării formelor de executare anterioare și emiterea unui nou mandat, liberarea condiționată din partea executată anterior rămâne fără efect.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.