Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
438 views
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 791/2020
NCPP: art. 275 alin. (3) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. b)
Prin cererea formulată de condamnatul A. acesta a solicitat instanţei deducerea unei perioade suplimentare de 3 luni închisoare, pretins recunoscută ca executată de către autorităţile judiciare italiene ca urmare a executării în acest stat, în intervalul 29.05.2013 – 07.11.2014, a unei perioade de 1 an 5 luni şi 10 zile din pedeapsa de 8 ani închisoare la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 281 din 21.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Palermo, Secţiunea penală II, definitivă la data de 27.01.2017 (recunoscută prin Sentinţa penală nr. 118/P.I. din 23.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin necontestare la data de 29.11.2017), ce constituie componentă a pedepsei rezultante de 8 ani şi 6 luni închisoare în executarea căreia se află condamnatul în prezent.
Altfel spus, condamnatul solicită lămurirea hotărârii prin care s-a dispus recunoaşterea şi executarea, pe teritoriul României, a hotărârii autorităţilor italiene, sub aspectul perioadei totale ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat prin raportare la perioada suplimentară presupus considerată ca executată de către statul italian.
Deşi, în mod corect, instanţa de fond a solicitat autorităţilor judiciare italiene informaţii dacă persoana condamnată A. a beneficiat de o deducere suplimentară de pedeapsă din durata detenţiei executate în Italia în perioada 29.05.2013 – 07.11.2014, răspunsul Procurorului general al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Palermo este incomplet, nefiind comunicate relaţii cu privire la vreun beneficiu suplimentar acordat de statul italian condamnatului pentru perioada de 1 an, 5 luni şi 10 zile închisoare executate pe teritoriul acestuia.
Ca urmare, înscrisul anterior menţionat nu clarifică aspectele solicitate, neputându-se stabili dacă persoana condamnată a beneficiat de o reducere suplimentară a pedepsei acordată de autorităţile judiciare italiene pentru perioada executată pe teritoriul acestui stat.
Astfel, Înalta Curte apreciază că, în cauză, era necesară reluarea corespondenţei cu statul emitent în vederea deplinei lămuriri a existenţei unui presupus număr de zile de eliberare anticipată acordat prin raportare la perioada executată pe teritoriul statului italian.
Totodată, se mai constată că, prima instanţă, deşi a identificat hotărârile judecătoreşti prin care condamnatului i-au fost aplicate pedepse privative de libertate, cât şi regimul sancţionator aplicabil, a omis să ataşeze Dosarele nr. x/2017 al Curţii de Apel Oradea în care a fost recunoscută Sentinţa penală nr. 281 din 21.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Palermo, Secţiunea penală II, definitivă la data de 27.01.2017, respectiv nr. 217/239/2017** al Judecătoriei Oradea în care a fost recunoscută Sentinţa penală nr. 1927/2011 a Curţii de Apel Atena, secţia V, definitivă prin Decizia nr. 604/12.02.2013 pronunţată de Curtea de Apel nr. 2 din Atena în care au fost pronunţate pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 8 ani şi 6 luni închisoare în executarea căreia se află condamnatul.
Astfel, nu reiese ce acte au stat la baza deducerii următoarelor perioade: 20.03.2010 – 28.05.2013 (executată în Grecia), precum şi 29.05.2014 – 07.11.2014 (executată în Italia).
Fără a clarifica situaţia juridică a condamnatului atât prin solicitarea de informaţii suplimentare autorităţilor de condamnare, cât şi prin lipsa ataşării dosarelor în care au fost recunoscute hotărârile judecătoreşti prin care condamnatului i-au fost aplicate pedepse privative de libertate, prima instanţă a procedat la soluţionarea contestaţiei la executare formulată de condamnatul A. în maniera arătată în cuprinsul dispozitivului hotărârii atacate, împrejurare care afectează legalitatea hotărârii pronunţate în atare condiţii, impunând desfiinţarea acesteia în vederea reluării corespondenţei cu statul emitent pentru a se preciza, în mod clar, dacă persoana condamnată A. a beneficiat de o reducere suplimentară a pedepsei acordată de autorităţile judiciare italiene pentru perioada executată pe teritoriul acestui stat, precum şi ataşării Dosarelor nr. x/2017 al Curţii de Apel Oradea, respectiv nr. x/239/2017** al Judecătoriei Oradea, în care au fost pronunţate pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 8 ani şi 6 luni închisoare în executarea căreia se află condamnatul.
Având în vedere omisiunea primei instanţe de a clarifica aspecte esenţiale pentru completa lămurire a cauzei, Înalta Curte nu s-ar putea substitui integral acesteia în faza contestaţiei, efectuând direct, în ultimul grad de jurisdicţie, o analiză a particularităţilor fondului cauzei, deoarece ar genera, astfel, privarea persoanei condamnate de dreptul efectiv la un dublu grad de jurisdicţie şi, implicit, o limitare a echităţii procedurii incompatibilă cu exigenţele legalităţii procesului penal.
În raport de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată imposibilitatea exercitării controlului judiciar în calea de atac a contestaţiei, motiv pentru care se impune admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., se va admite contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 90/PI din 01 octombrie 2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.
Se va desfiinţa sentinţa penală atacată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Oradea.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
Sursa informației: www.scj.ro.
