Determinarea competenţei materiale a tribunalelor sau secţiilor specializate. Criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor (NCC, NCPC, L. nr. 71/2011)

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 533/2020

L. nr. 71/2011: art. 226 alin. (1); NCC: art. 3 alin. (2), art. 1381; NCPC: art. 135 alin. (2)

Prin Decizia nr. 18/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat:

„competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare”.

Pentru a decide astfel, instanţa supremă a avut în vedere considerentul nr. 174 din Decizia nr. 18/2016, stabilind că „pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare”. Judecătorul este cel care trebuie să aprecieze asupra competenţei materiale procesuale proprii în soluţionarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit, decelând „elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate” de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Înalta Curte constată că toate cele patru categorii prevăzute de art. 226 din Legea nr. 71/2011 sunt grefate pe una şi aceeaşi activitate, respectiv pe activitatea comercială/economică şi izvorăsc din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ de către un profesionist comerciant.

În concepţia Noului C. civ., profesioniştii sunt toţi cei care exploatează o întreprindere, astfel cum prevede art. 3 alin. (2).

Acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect o cerere în despăgubiri formulată de recurenta-reclamantă A. împotriva S.C. B. S.A., solicitând plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului aflat în proprietatea recurentei-reclamante pentru perioada 2011-2014 şi plata unei prestaţii periodice, începând cu anul 2014. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1381 şi urm. din C. civ.. Din motivarea în fapt rezultă că prin acţiunea formulată de recurenta-reclamantă A. se tinde la apărarea dreptului de proprietate al acesteia prin repararea prejudiciului produs de amplasarea de către recurenta-pârâtă a unei sonde petroliere pe terenul proprietatea recurentei-reclamante, drept de proprietate contestat de către recurenta-pârâtă. Prin urmare, litigiul are ca obiect şi analiza drepturilor reale invocate de părţi, acţiune care nu poate fi circumscrisă noţiunii de exploatare a unei întreprinderi, în sensul art. 3 alin. (3) C. civ.

Calitatea de profesionist a intimatei-pârâte nu poate constitui prin ea însăşi un criteriu determinant în scopul încadrării unui litigiu în una din categoriile exemplificate la art. 226 din Legea nr. 71/2011 şi a includerii acestuia în categoria litigiilor cu profesioniştii.

Prin urmare, obiectul şi temeiul juridic al cererii nu prezintă elemente comune cu vreuna dintre cele patru categorii de cauze prevăzute de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 şi impun concluzia că litigiul dedus judecăţii are caracter civil.

Dispoziţiile Hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Piteşti nu pot prevala faţă de dispoziţiile art. 122 C. proc. civ., în conformitate cu care „reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod”, ci ele devin aplicabile în cadrul reglementat de prevederile C. proc. civ. şi de Decizia nr. 18/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competenţa materială funcţională este reglementată prin dispoziţii de ordine publică, în considerarea principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

Sursa informației: www.scj.ro.

 

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale