Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
202 views
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 104/A/2019
NCPP: art. 275 alin. (2), art. 598 alin. (1) lit. c); NCP: art. 37 lit. a)
Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Contestaţia la executare reprezintă un mijloc jurisdicţional de rezolvare a incidentelor survenite pe parcursul executării pedepselor, pe această cale neputându-se invoca decât aspecte ce ţin exclusiv de executarea hotărârilor judecătoreşti definitive, fără a se putea modifica dispoziţiile din hotărâre care au intrat în puterea lucrului judecat.
Înalta Curte, având în vedere motivele invocate de contestatorul condamnat şi întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., apreciază, contrar celor susţinute de reprezentantul parchetului, că ne aflăm în prezenţa unei cauze de lămurire a înţelesului hotărârii întrucât împrejurările invocate nu au apărut după pronunţarea hotărârii contestate dar şi în raport de menţiunile făcute de apărătorul condamnatului în sensul că instanţa de apel nu a menţionat nimic în legătură cu perioadele ce urmează a fi deduse pentru D., în condiţiile în care în dispozitiv s-a precizat că s-au menţinut celelalte dispoziţii care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Prin urmare, ceea ce se solicită este lămurirea înţelesului deciziei în sensul că menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei se referă şi la deducerea perioadei de timp executată din durata pedepsei aplicate, în contextul în care, în opinia apărătorului contestatorului, faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare.
Analizând contestaţia din această perspectivă a lămuririi dispozitivului deciziei, Înalta Curte a precizat prin hotărârea contestată că, faţă de antecedentele penale ale inculpatului şi data comiterii infracţiunilor de şantaj (31.10.2011), dare de bani cu dobândă ca îndeletnicire (07.12.2011) şi constituirea unui grup infracţional organizat- (14.06.2012), acestea sunt fapte comise în timpul executării pedepsei de 13 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 996/2005 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 769/04.03.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pedeapsă care a fost ulterior contopită cu pedepse aplicate pentru infracţiuni concurente, prin sentinţa penală nr. 704/16.10.2012 a Tribunalului Bucureşti, fiind stabilită o pedeapsă rezultantă tot de 13 ani închisoare. În acest context, instanţa de apel a constatat că inculpatul a executat perioadele 11.03.1994-16.03.1994, 29.09.1994-09.12.1994, 21.09.2001-17.12.2002, 02.05.2004-19.12.2011, 13.05.2012-23.11.2012, când a fost liberat condiţionat cu un rest de pedeapsă de 1234 zile.
Prin urmare, instanţa de apel a stabilit ca fiind îndeplinite condiţiile recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei fiind pedeapsa de 13 ani închisoare.
Raportat la cele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel este clară şi neechivocă şi nu necesită vreo lămurire suplimentară în condiţiile în care nu a stabilit existenţa unui concurs de infracţiuni, aşa cum se invocă de apărare şi a constatat că inculpatul a executat perioadele astfel cum au fost menţionate anterior, sens în care a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Pe calea contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorităţii de lucru judecat. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.
Astfel, argumentele apărătorului ales al contestatorului privind la existenţa unei nelămuriri a înţelesului hotărârii în sensul că ar trebui deduse din pedeapsa aplicată şi alte perioade deja executate, nu pot fi primite.
Prin urmare, contestaţia la executare formulată de condamnatul D. împotriva deciziei penale nr. 424/A din data de 11 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2013 este nefondată, urmând a fi respinsă.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.. va fi obligat contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Sursa informației: www.scj.ro.
