Contestaţia la executare. Mijloc jurisdicţional de rezolvare a incidentelor survenite pe parcursul executării pedepselor (NCPP, NCP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 104/A/2019

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 598 alin. (1) lit. c); NCP: art. 37 lit. a) 

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Contestația la executare reprezintă un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite pe parcursul executării pedepselor, pe această cale neputându-se invoca decât aspecte ce țin exclusiv de executarea hotărârilor judecătorești definitive, fără a se putea modifica dispozițiile din hotărâre care au intrat în puterea lucrului judecat.

Înalta Curte, având în vedere motivele invocate de contestatorul condamnat și întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., apreciază, contrar celor susținute de reprezentantul parchetului, că ne aflăm în prezența unei cauze de lămurire a înțelesului hotărârii întrucât împrejurările invocate nu au apărut după pronunțarea hotărârii contestate dar și în raport de mențiunile făcute de apărătorul condamnatului în sensul că instanța de apel nu a menționat nimic în legătură cu perioadele ce urmează a fi deduse pentru D., în condițiile în care în dispozitiv s-a precizat că s-au menținut celelalte dispoziții care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

Prin urmare, ceea ce se solicită este lămurirea înțelesului deciziei în sensul că menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței se referă și la deducerea perioadei de timp executată din durata pedepsei aplicate, în contextul în care, în opinia apărătorului contestatorului, faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare.

Analizând contestația din această perspectivă a lămuririi dispozitivului deciziei, Înalta Curte a precizat prin hotărârea contestată că, față de antecedentele penale ale inculpatului și data comiterii infracțiunilor de șantaj (31.10.2011), dare de bani cu dobândă ca îndeletnicire (07.12.2011) și constituirea unui grup infracțional organizat- (14.06.2012), acestea sunt fapte comise în timpul executării pedepsei de 13 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 996/2005 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 769/04.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pedeapsă care a fost ulterior contopită cu pedepse aplicate pentru infracțiuni concurente, prin sentința penală nr. 704/16.10.2012 a Tribunalului București, fiind stabilită o pedeapsă rezultantă tot de 13 ani închisoare. În acest context, instanța de apel a constatat că inculpatul a executat perioadele 11.03.1994-16.03.1994, 29.09.1994-09.12.1994, 21.09.2001-17.12.2002, 02.05.2004-19.12.2011, 13.05.2012-23.11.2012, când a fost liberat condiționat cu un rest de pedeapsă de 1234 zile.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit ca fiind îndeplinite condițiile recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei fiind pedeapsa de 13 ani închisoare.

Raportat la cele menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel este clară și neechivocă și nu necesită vreo lămurire suplimentară în condițiile în care nu a stabilit existența unui concurs de infracțiuni, așa cum se invocă de apărare și a constatat că inculpatul a executat perioadele astfel cum au fost menționate anterior, sens în care a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Pe calea contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Astfel, argumentele apărătorului ales al contestatorului privind la existența unei nelămuriri a înțelesului hotărârii în sensul că ar trebui deduse din pedeapsa aplicată și alte perioade deja executate, nu pot fi primite.

Prin urmare, contestația la executare formulată de condamnatul D. împotriva deciziei penale nr. 424/A din data de 11 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2013 este nefondată, urmând a fi respinsă.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.. va fi obligat contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.