Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
158 views
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 76/2020
L. nr. 47/1992: art. 29; NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 453 alin. (1) lit. f), art. 457 alin. (1)
Legat de admisibilitatea sesizării instanţei de contencios constituţional, se constată că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:
– excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
– excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
– excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
– excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
În analiza condiţiilor enumerate anterior, Înalta Curte constată că excepţia a fost invocată de A. într-un dosar aflat pe rolul instanţei de judecată, autorul invocând neconstituţionalitatea art. 457 alin. (1) din C. proc. pen.
Înalta Curte constată că prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. pen. arată că cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată ori după moartea condamnatului, cu excepţia cazului prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f), când cererea de revizuire poate fi formulată în termen de un an de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Înalta Curte, examinând cererea de sesizare prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor legale în această materie, constată că nu este îndeplinită condiţia ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanţa de judecată realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.
Astfel, în mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.
Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.
Examenul legăturii cu cauza nu se face doar formal, prin raportare la stadiul proceduri, ci în mod concret, prin raportare la interesul specific al celui ce invocă excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală o are în speţă (Încheierea nr. 128 din 23 februarie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014). Într-o jurisprudenţă constantă, instanţa supremă a statuat că această condiţie nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei, ci se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.
În fond, cauza pendinte a avut ca obiect apelul declarat de către apelantul-revizuent A., împotriva Sentinţei penale nr. 571 din 3 aprilie 2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, care a fost examinat şi respins, ca nefondat prin Decizia penală nr. 975/A din 9 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, nefiind incident cazul de revizuire invocat de revizuent.
În cadrul apelului, revizuentul a solicitat sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 457 alin. (1) C. proc. pen., cererea sa fiind respinsă, întrucât nu are legătură cu cauza.
Examenul legăturii cu cauza a excepţiei de neconstituţionalitate invocate de recurent se face atât prin raportare la stadiul procedurii, cât şi prin prisma interesului specific al autorului acesteia şi influenţa pe care dispoziţiile legale o au în concret. În speţă, criticile autorului excepţiei nu constituie o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, întrucât nu există vreo decizie a Curţii Constituţionale care să nu fi putut fi invocată de acesta în cererea de revizuire şi care să fi creat pentru revizuentul începutul termenului la care face referire art. 457 alin. (1) C. proc. pen.. Deciziile Curţii Constituţionale invocate de parte în cadrul soluţionării cererii de revizuire au vizat infracţiunea de abuz în serviciu şi au fost pronunţate înainte de soluţionarea cauzei şi examinate de instanţa de apel.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 975/A din 9 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. pen.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Sursa informației: www.scj.ro.
