Cererea de revizuire în favoarea condamnatului. Examenul legăturii cu cauza (NCPP, L. nr. 47/1992)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 76/2020

L. nr. 47/1992: art. 29; NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 453 alin. (1) lit. f), art. 457 alin. (1)

Legat de admisibilitatea sesizării instanței de contencios constituțional, se constată că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

– excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

– excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

– excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

– excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În analiza condițiilor enumerate anterior, Înalta Curte constată că excepția a fost invocată de A. într-un dosar aflat pe rolul instanței de judecată, autorul invocând neconstituționalitatea art. 457 alin. (1) din C. proc. pen.

Înalta Curte constată că prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. pen. arată că cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată ori după moartea condamnatului, cu excepția cazului prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f), când cererea de revizuire poate fi formulată în termen de un an de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Înalta Curte, examinând cererea de sesizare prin prisma motivelor invocate și a prevederilor legale în această materie, constată că nu este îndeplinită condiția ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța de judecată realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Astfel, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Examenul legăturii cu cauza nu se face doar formal, prin raportare la stadiul proceduri, ci în mod concret, prin raportare la interesul specific al celui ce invocă excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală o are în speță (Încheierea nr. 128 din 23 februarie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014). Într-o jurisprudență constantă, instanța supremă a statuat că această condiție nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței, ci se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

În fond, cauza pendinte a avut ca obiect apelul declarat de către apelantul-revizuent A., împotriva Sentinței penale nr. 571 din 3 aprilie 2019 pronunțate de Tribunalul București, secția I Penală, care a fost examinat și respins, ca nefondat prin Decizia penală nr. 975/A din 9 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția I penală, nefiind incident cazul de revizuire invocat de revizuent.

În cadrul apelului, revizuentul a solicitat sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 457 alin. (1) C. proc. pen., cererea sa fiind respinsă, întrucât nu are legătură cu cauza.

Examenul legăturii cu cauza a excepției de neconstituționalitate invocate de recurent se face atât prin raportare la stadiul procedurii, cât și prin prisma interesului specific al autorului acesteia și influența pe care dispozițiile legale o au în concret. În speță, criticile autorului excepției nu constituie o veritabilă excepție de neconstituționalitate, întrucât nu există vreo decizie a Curții Constituționale care să nu fi putut fi invocată de acesta în cererea de revizuire și care să fi creat pentru revizuentul începutul termenului la care face referire art. 457 alin. (1) C. proc. pen.. Deciziile Curții Constituționale invocate de parte în cadrul soluționării cererii de revizuire au vizat infracțiunea de abuz în serviciu și au fost pronunțate înainte de soluționarea cauzei și examinate de instanța de apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 975/A din 9 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.