Cererea de liberare condiţionată. Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei (NCPP, L. nr. 254/2013)

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 256/2020

NCPP: art. 51 alin. (6), art. 275 alin. (3) și (6), art. 587 alin. (1); L. nr. 254/2013: art. 11 alin. (5), art. 97 alin. (11)

La data de 30 martie 2020, condamnatul A., aflat în Penitenciarul Poarta Albă – Constanţa, a formulat cerere de liberare condiţionată, prin care a arătat în esenţă că a executat fracţia impusă de lege, plus două luni de zile în baza Legii nr. 169/2017, că nu a fost sancţionat şi că îndeplineşte toate condiţiile pentru a beneficia de liberare condiţionată.

Dispoziţiile art. 587 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că „Liberarea condiţionată se dispune la cerere sau la propunerea făcută potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere”.

În acest sens fiind şi dispoziţiile art. 97 alin. (11) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, referitor la competenţa materială şi teritorială în materia cererilor de liberare condiţionată.

Din examinarea dispoziţiilor legale menţionate, respectiv art. 587 alin. (1) C. proc. pen., se observă că legiuitorul a utilizat sintagma „judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere”, fără a distinge dacă locul de deţinere este cel în care Administraţia Naţională a Penitenciarelor a stabilit să fie executată pedeapsa ori cel în care condamnatul a fost transferat pentru rezolvarea unor afaceri judiciare în care este implicat.

Prin urmare, în stabilirea competenţei, relevant este locul de deţinere în care contestatorul se afla la momentul formulării cererii de liberare condiţionată.

Or, în cauză, condamnatul A., la data când a formulat cererea de liberare condiţionată ce formează obiectul prezentului dosar, se afla în stare de deţinere în Penitenciarul Constanţa – Poarta Albă.

În cuprinsul cererii sale, deţinutul a menţionat că în prezent este deţinut la Penitenciarul Constanţa – Poarta Albă, secţia exterioară Valu lui Traian, cerere care de altfel a fost înaintată prin poştă la data de 30 martie 2020, conform ştampilei oficiului poştal din localitatea menţionată, aplicată pe plicul aflat la fila x, verso, din acelaşi dosar.

De asemenea, din cuprinsul fişei ANP privind situaţia mutărilor deţinutului A. rezultă că acesta se află în executarea pedepsei în Penitenciarul Constanţa – Poarta Albă, începând cu data de 8 aprilie 2019.

În concluzie, având în vedere dispoziţiile art. 587 alin. (1) C. proc. pen. şi faptul că la data formulării cererii de liberare condiţionată petentul se afla în Penitenciarul Constanţa – Poarta Albă, rezultă aşadar că în cauză competenţa de soluţionare aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere respectiv Judecătoriei Medgidia.

De altfel, cu privire la existenţa unei practici neunitare cu privire la instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de condamnaţi în timpul executării pedepsei în situaţia în care, la momentul formulării acestora, persoana condamnată se află tranzitoriu în alt loc de deţinere decât cel stabilit pentru executarea pedepsei, conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care prin Decizia nr. 15/2018 din data de 17 septembrie 2018, (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 885/22.10.2018), a statuat că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Medgidia, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.