Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
394 views
Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este fondat în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., care poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Prealabil, instanţa de recurs constată că deşi recurenta nu a invocat în concret acest motiv de casare, criticile prin care a reproşat instanţei de apel faptul că s-a încălcat principiul celerităţii judecării cauzei, prin greşita soluţionare a incidentului procedural privind suspendarea judecăţii, pot fi încadrate şi examinate din perspectiva acestui motiv de casare.
Din istoricul litigiului dedus judecăţii, rezultă că prin acţiunea formulată în dosarul nr. x/2019, reclamantul Sindicatul Judeţean Sanitas Buzău, pentru membrii de sindicat menţionaţi, a solicitat obligarea angajatorului Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Buzău la plata sporurilor salariale pentru condiţii de muncă, prevăzute de Legea nr. 153/2017 începând cu data de 01.04.2018.
Prin sentinţa pronunţată de instanţa de fond, Tribunalul Buzău, secţia I civilă a respins cererea reclamantului, motivând în fapt că în realitate membrii sindicali sunt beneficiari direcţi ai actelor normative care reglementează sporurile salariale pentru condiţii de muncă pentru salariaţii din familiile ocupaţionale de funcţii bugetare „Administraţie” şi „Sănătate şi asistenţă socială”, însă a menţionat că nu se poate substitui ordonatorului principal de credite şi stabili un cuantum fix al sporurilor.
Prin acţiunile ce formează obiectele dosarelor nr. x/2021 şi nr. y/2021, înregistrate la 13.01.2021 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul în contradictoriu cu ordonatorul principal de credite, a solicitat obligarea acestuia de a îndeplini sarcinile stabilite prin Legea nr. 153/2017, H.G. nr. 567/2017 şi H.G. nr. 153/2018 şi anume obligarea acestuia la stabilirea unor cuantumuri concrete ale sporurilor pentru condiţii de muncă, iar ulterior virarea acestora către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Buzău.
În cadrul judecării cauzei în apel, reclamantul a formulat cerere de suspendare până la soluţionarea definitivă a dosarelor nr. x/2021 şi nr. y/2021 aflate pe rolul Tribunalului Buzău, secţia I civilă.
Prin încheierea din 4 martie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii apelului, până la soluţionarea definitivă a cauzelor ce fac obiectul dosarelor nr. x/2021 şi nr. y/2021 ale Tribunalului Buzău, secţia I civilă.
Contrar celor reţinute de Curtea de Apel Ploieşti şi în acord cu susţinerile recurentei, se constată că, în speţă, nu se justifica măsura suspendării judecăţii cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Analizând modul de aplicare a art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va reţine că aceste prevederi vizează suspendarea facultativă a judecăţii, aprecierea aplicării revenind instanţei anterioare în vederea bunei administrări a justiţiei.
Astfel, suspendarea cursului judecăţii în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. poate fi dispusă de instanţă, când dezlegarea pricinii atârnă, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi.
Suspendarea judecăţii cauzei, în raport de textul de lege evocat, este de natură să preîntâmpine pronunţarea unei hotărâri greşite, în raport cu alte constatări făcute pe cale judecătorească sau a unor hotărâri contradictorii. Totodată, relaţia de interdependenţă dintre două sau mai multe cauze aflate pe rolul aceleiaşi instanţe sau al unor instanţe diferite, trebuie analizată şi motivată de instanţa de judecată în faţa căreia se ridică problema suspendării judecăţii.
Măsura suspendării se impune a fi luată, numai dacă soluţia care s-ar pronunţa într-o cauză ar influenţa în mod decisiv hotărârea din pricina a cărei judecată se solicită a fi suspendată.
Pe de altă parte, instanţa trebuie să manifeste precauţia necesară pentru ca suspendarea să nu constituie un simplu pretext pentru tergiversarea judecăţii.
Prin urmare, pentru ca dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. să aibă incidenţă, chestiunea de a cărei dezlegare depinde soluţia din proces trebuie să privească obiectul altei judecăţi, adică să fie pendinte.
Examinând încheierea recurată, se constată că aceasta nu conţine analiza instanţei asupra îndeplinirii acestor condiţii ale cazului de suspendare facultativă, ci o simplă trimitere la dosarele nr. x/2021 şi nr. y/2021 ale Tribunalului Buzău, neputând fi verificat raţionamentul instanţei de apel cu referire la existenţa unei relaţii de dependenţă între soluţiile din litigiile menţionate şi soluţionarea căii de atac cu care este învestită.
Prin urmare, măsura suspendării judecăţii cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu se bazează pe interpretarea şi aplicarea în speţă a condiţiilor prevăzute de lege, criticile recurentei fiind întemeiate.
Art. 6 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:
„Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii”.
Astfel, în lipsa unei justificări temeinice a instanţei în legătură cu existenţa legăturii dintre cauzele pendinte şi a măsurii în care, în cauza dedusă judecăţii instanţei de apel, se impunea întreruperea cursului judecăţii, adoptarea măsurii suspendării nu corespunde scopului său legal şi nu poate conduce decât la menţinerea şi prelungirea incertitudinii raporturilor juridice dintre părţi.
Urmare a nelegalităţii încheierii de suspendare a judecăţii recurate, soluţia ce se impune este aceea prevăzută de art. 497 raportat la art. 488 pct. 5 C. proc. civ., respectiv de admitere a recursului şi de casare a încheierii de şedinţă din 4 martie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, cauza urmând a fi trimisă aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.
Sursa informației: www.scj.ro.
