Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
136 views
Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
Instanţa reţine că obiectul litigiului îl constituie drepturi băneşti, reprezentând plata salariilor în cuantum de 2000 euro lunar, pentru munca depusă în perioada desfăşurării contractului de muncă din 29 noiembrie 2018 -până în prezent, precum şi la plata orelor lucrate suplimentar peste programul normal de lucru şi sporul aferent.
Fiind vorba de un litigiu de muncă, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora „cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul”.
Totodată, potrivit art. 269 din Codul muncii, „(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul”.
Înalta Curte reţine că reşedinţa în fapt a reclamantului, la data formulării cererii de chemare în judecată, se afla în Bumbeşti – Jiu, astfel cum rezultă din chitanţele care atestă plata chiriei pentru folosinţa locuinţei situată în această localitate, aflate la dosarul Tribunalului Gorj.
În plus, în mod corect Tribunalul Bucureşti a constatat că raporturile de muncă ale reclamantului cu pârâta erau în derulare la momentul formulării cererii de chemare în judecată, acestea încetând ulterior înregistrării acţiunii, împrejurare dovedită prin decizia nr. 21 din 12 iunie 2019 emisă de pârâtă, atribuţiile de serviciu fiind îndeplinite de reclamant la punctul de lucru al societăţii din Bumbeşti – Jiu, judeţul Gorj.
Prin urmare, raportat la dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, Înalta Curte constată că la data promovării cererii de chemare în judecată, reşedinţa şi locul de muncă al reclamantului se aflau în judeţul Gorj.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Sursa informației: www.scj.ro.
