Jud. Cristian Romică Guluţă: „Proiect cu principalele obiective pe care le voi urmări în cazul alegerii mele în CSM”

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

[alert color=”C20000″]Universuljuridic.ro își propune să aducă la cunoștința celor interesați programele candidaților la alegerile CSM din 2016. În acest sens adresăm candidaților invitația de a ne transmite informațiile pe care doresc să le disemineze la adresa portal@universuljuridic.ro.[/alert]

Candidat

Judecător CRISTIAN ROMICĂ GULUŢĂ

Vezi CV sau

Despre

• Judecător la Judecătoria Sighetu Marmaţiei – membru în colegiul de conducere al instanţei

---

PROIECT cu principalele obiective pe care le voi urmări în cazul alegerii mele în Consiliul Superior al Magistraturii

Judecător Cristian Romică Guluţă,

membru în colegiul de conducere al instanţei

Judecătoria Sighetu Marmaţiei

 

,,Devenim mai înţelepţi nu datorită amintirii trecutului nostru, ci din cauza responsabilităţii asupra viitorului nostru’’

                              George Bernard Shaw

 

I. Preambul – Discurs

Stimate colege, stimaţi colegi, este o plăcere şi o onoare, să mă adresez dumneavoastră sub imperiul nevoii de a sublinia importanţa acestor alegeri pentru un Consiliu Superior al Magistraturii în componenţă integral nouă, prima dată după 12 ani, moment care va juca un rol vital şi din ce în ce mai important în dezvoltarea justiţiei române.

Vă mulţumesc pentru interesul de care daţi dovadă citind acest proiect. Cred că toţi magistraţii doresc o îmbunătăţire reală axată pe o componentă practică-efectivă a activităţii CSM-ului, care să fie resimţită de fiecare judecător zi de zi la instanţă, în următorii ani, odată cu alegerea unui nou CSM.

Judecătorii, au un fel special de contribui la stabilitatea statului de drept şi la respectarea principiului separaţiei puterilor în stat. Fiind independenţi şi supunându-se numai legii. Cu toate acestea îmi pun următoarele întrebări indisolubil legate de independenţa reală a justiţiei: Este sistemul de justiţie finanţat insuficient? Da! Este inexistent conceptul de volum optim de muncă care să fie garantat prin lege? Da! Este salarizarea magistraţilor corectă raportat la volumul real de muncă?

Şi întrebările pot continua, obiectivele din proiectul meu fiind posibile răspunsuri la întrebările despre care, cred cu modestie, că vi le puneţi fiecare dintre dumneavoastră.

Activitatea Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să fie o manifestare a identităţii dintre profesia de magistrat şi sistemul de justiţie.

Nu trebuie să uităm că în urmă cu 13 ani CSM-ul era o structură din organigrama Misterului Justiţiei şi care odată cu revizuirea Constituţiei, a devenit instituţie cu personalitate juridică şi garant al independenţei justiţiei.

Însă, odată cu revizuirea Constituţiei, prevederile legale care stabilesc prerogative privind stabilirea numărului de posturi de judecători la instanţe, fundamentarea bugetului acestora, au rămas în sarcina Ministerului Justiţiei, au rămas neschimbate aşadar.

Proiectul meu nu se întemeiază pe critică la adresa CSM-ului actual. Fără a avea pretenţia că am soluţii la toate problemele, cred în viabilitatea soluţiilor pe care le propun pentru viitor. Şi în simplitatea lor. De aceea susţin că este momentul să spunem lucrurilor pe nume, simplu, cu demnitate şi onestitate, astfel încât realitatea de azi să poată fi apreciată valid şi îmbunătăţită ferm în următorii 6 ani ai mandatului noului CSM.

Prima obligaţie ce revine unui judecător ales membru al CSM este de a se suspenda din funcţia de judecător referitor la prezenţa judecătorilor în completele de judecată (art. 23 alin. 2 din Legea nr. 317/2004). De aceea, trebuie spus că principalul rol al CSM-ului este reprezentat de componenta practică, a administrării justiţiei, la care se adaugă o componentă legislativă şi una judiciară, CSM-ul fiind nu doar organ colegial colectiv ci şi o instituţie publică din punct de vedere al organizării şi funcţionării.

Toţi privim spre viitor, însă trebuie să admitem, unii orientat spre interior, (spre propriile interese), alţii orientaţi spre exterior, (spre interesul tuturor).

CSM-ul trebuie să privească în calitate de structură colegială cu mandat colectiv obţinut prin vot, către viitor – spre interesul tuturor magistraţilor.

De aceea, CSM-ul nu îşi poate permite în noul mandat să risipească energii în dispute interne sau dezbateri instituţionale fără rezultat. Acestea nu sunt un substitut pentru acţiunea eficientă.

Acţiune eficientă înseamnă în opinia mea, că după cei 6 ani de mandat al noului CSM, un judecător va soluţiona în medie 500 dosare într-un an, prin creşterea numărului de judecători din sistem (detaliez în proiect), exercitându-şi independenţa consfinţită constituţional puterii judecătoreşti, într-un program de lucru firesc, optim.

Noul CSM poate şi trebuie să fie pregătit, dar mai ales determinat, să acţioneze concret, practic, atât pentru a contribui cu toată forţa la întărirea propriei sale imagini în societatea românească şi în rândul magistraţilor, cat şi pentru a dovedi că este respectat principiul separaţiei puterilor în stat, starea sistemului judiciar fiind determinată fundamental de respectarea acestui principiu.

De aceea, atributul legal al stabilirii numărului optim de judecători de la instanţe trebuie să treacă prin modificarea legii, din competenţa Guvernului-care în prezent este sesizat de Ministrul Justiţiei, la CSM, adică, de la executiv la puterea judecătorească – garantând astfel cu adevărat independenţa justiţiei şi echilibrul cerut de principiul separaţiei puterilor în stat.

Doresc să enumăr alăturând scurte consideraţii trei direcţii/obiective fundamentale pentru viitor, care cred că vor asigura forţa rolului real al CSM-ului, nu doar în termeni constituţionali, ci şi în privinţa îmbunătăţirii calităţii condiţiilor de muncă şi implicit a vieţii magistraţilor. Toate aceste obiective le prezint şi pe larg în proiect.

Aşadar, primul obiectiv:

Cooperare voluntara între cele trei puteri în statul de drept întemeiată pe respectarea principiului separaţiei puterilor în stat. Garantarea independenţei justiţiei.

 

Aceasta este singura cale pentru a avea mereu o justiţie independentă şi un stat de drept de succes.

Nu spun că justiţia nu este independentă. Nu spun nici că nu este garantată independenţa justiţiei de către CSM.

Însă, la nivel individual, această independenţă a justiţiei-independenţă a judecătorului, este împovărată în prezent, cu timp insuficient, efort suplimentar, oboseală cronică, boli profesionale nerecunoscute, volum de muncă foarte mare, sacrificare a timpului pentru familie, viaţă personală şi studiu, suprasolicitare, povară reală pe umerii magistraţilor, care au ales nobil, să se sacrifice în tăcere.

Totuşi, cred că ar trebui ca lucrurile să se îndrepte spre un făgaş normal, iar presiunea resimţită de judecători în prezent datorită volumului de muncă, cu implicaţii privind toată activitatea puterii judecătoreşti, să fie redusă prin atingerea obiectivelor pe care le prezint.

De aceea, odată ce prin lege (rol al puterii legislative) i se va atribui CSM-ului dreptul firesc de a aprecia corect (şi mai ales în cunoştinţă de cauză) de câţi judecători este nevoie în sistem (puterea judecătorească), atunci Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor (puterea executivă) vor fundamenta bugetul necesar tocmai pe conlucrarea dintre poziţiile celor trei puteri în stat. Acesta este mecanismul democratic constituţional, care însă aparent, încă nu funcţionează, deoarece la acest moment, stabilirea numărului de judecători din sistem este prerogativa Ministrului Justiţiei şi a Guvernului, şi nu a CSM-ului. CSM dă doar aviz propunerii ministrului justiţiei, aviz conform care, deşi prin efectul dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 317/2014 este obligatoriu pentru cei cărora li se adresează, nu a avut forţa necesară creşterii suficiente a numărului de posturi de judecător din sistem.

În mod cert, în ultimii 11 ani, schemele de personal la instanţe au scăzut în medie constant, ori nu au crescut suficient, raportat la creşterea volumului de muncă (detalii în proiectul pe larg).

Deocamdată, sub aspectul finanţării şi înfiinţării de posturi noi de judecător, autoritatea judecătorească este vitregită şi lipsită de pârghii legale eficiente. Iar rezolvarea acestor chestiuni constituie în opinia mea, cea mai mare prioritate pentru noul CSM.

Al doilea obiectiv major: Schimbările privind resursele umane.

Regula trebuie să fie pentru viitor, suplimentarea schemelor şi nu doar ocuparea posturilor vacante sau vacantate circumscrise limitelor aceloraşi scheme din ultimii ani.

Planul de acţiune al CSM-ului pentru următorii 6 ani de mandat, trebuie să abordeze problema resurselor umane intr-un mod majoritar practic, oricât de dificil ar fi.

Reformarea volumului de muncă al judecătorului, se va întemeia pe pilonul fundamental al stabilirii numărului optim de judecători la fiecare instanţă, prin intrarea în profesie a încă cel puţin 1750 de judecători în plus faţă de schemele actuale, în următorii 6 ani. Detaliez îndeplinirea acestui obiectiv prin coroborare implicită cu celelalte obiective, în proiectul expus pe larg.

A treia direcţie este reprezentată de buget şi salarizare.

Conform datelor din ultimul raport CEPEJ (Comisia Europeană pentru eficienţa Justiţiei), bugetul alocat Ministerului Justiţiei, a scăzut constant în anii anteriori de la media europeană de 5,4% din PIB cu minus 8,6%. Din acest buget, 66% este alocat instanţelor judecătoreşti. Din aceşti 66%, 60% sunt cheltuieli cu salariile personalului instanţelor judecătoreşti. Rămân 6% pentru investiţii (sedii noi sau îmbunătăţite), cheltuieli cu bunuri materiale, îmbunătăţire condiţii de muncă… Evident, se explică situaţia ştiută de fiecare dintre noi…

Consider că bugetul alocat instanţelor ar trebui să fie evidenţiat separat de bugetul total alocat Ministerului Justiţiei şi să reprezinte un procent fix din PIB prag minim, sub care să nu se poată coborî (cu luarea în calcul a finanţării de posturi noi), procent care să fie prevăzut în lege (în prezent nu este prevăzut în lege). Iar acest buget va fi administrat de ÎCCJ din 2017 (art. 136 din Legea nr. 304/2004).

În ceea ce priveşte salarizarea judecătorilor, care reprezintă 0,3% din numărul salariaţilor bugetari, se impune ca noul CSM să fie ferm şi să reprezinte interesele acestora în privinţa salarizării.

Magistraţii nu activează în sindicate. Atunci fără reticenţă, membrii CSM ar trebui să acţioneze pentru apărarea şi promovarea drepturilor salariale ale magistraţilor, ferm, obiectiv şi documentat. Altfel, cine să o facă oficial?

Consider că atingerea acestor trei obiective fundamentale, constituie de fapt, soluţia la majoritatea cauzelor problemelor sistemului judiciar.

În încheierea discursului meu virtual, pe care îl consider totodată un preambul al proiectului cu principalele obiective pe care le voi urmări dacă voi fi ales membru CSM, afirm şi cred că în toate privințele, CSM-ul va trebui să vorbească pe o singura voce, întemeiată pe un plan de acţiuni şi priorităţi pentru cei 6 ani de mandat şi care să cuprindă obiectivele din proiectele candidaţilor aleşi membri în CSM, tocmai pentru că magistraţii asta vor vota!

Doresc să precizez, că am înţeles să mă rezum în continuare, la obiectivele principale [aşa cum cere de fapt şi textul legii, art. 7 alin. 4 lit. b) din Legea nr. 317/2004], toate celelalte aspecte punctuale, care se pot raporta la complexitatea şi vastitatea aferentă activităţii autorităţii judecătoreşti, nefiind însă ignorate sau necunoscute.

Vă mulţumesc! şi vă invit, cu aleasă consideraţie, să verificaţi obiectivele din proiect, cu privire la care am considerat oportun să prezint modul şi necesitatea îndeplinirii lor cât mai sintetic, pentru a nu consuma timpul dumneavoastră (atât de preţios) şi a evita înfăţişarea unei structuri scrise, elaborată mai mult decât ar fi necesar.

II. RESPECTAREA PRINCIPIULUI SEPARAŢIEI PUTERILOR ÎN STATUL DE DREPT – INDEPENDENŢA JUSTIŢIEI

Din punct de vedere constituțional şi legal, CSM exercită cele mai multe dintre atribuțiile executive privitoare la justiție. Însă, nu revine încă în atribuţiile date prin lege CSM-ului, creşterea/stabilirea numărului optim de judecători la instanţele de judecată. Deşi art. 37 lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii prevede atribuţia acestuia privind aprobarea măsurilor pentru suplimentarea sau reducerea numărului de posturi pentru instanţe sau parchete, în fapt, această prerogativa legală poate fi exercitată de CSM doar raportat la numărul de posturi pe care îl stabileşte Guvernul la propunerea Ministrului Justiţiei. Consider că se impune modificarea legislativă conform căreia prerogativa stabilirii numărului de posturi de judecător la nivelul instanţelor, cu consecinţa estimării, fundamentării şi susţinerii propunerii de creştere a schemelor de personal, trebuie să revină CSM-ului în conlucrare cu Î.C.C.J.

Atât timp cât în prezent, volumul de muncă actual al judecătorilor, determinat de numărul insuficient de posturi de judecători de la instanţe, poate fi redus doar dacă Ministerul de Justiţie prin ministrul său, propune Guvernului o mărire a schemelor instanţelor, aşa cum dispun art. 134 din Legea nr. 304/2004 şi Anexa 2 din H.G. nr. 652/2016 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, consider că dreptul fundamental al CSM-ului de a acţiona spre a îmbunătăţi condiţiile înfăptuirii actului de justiţie, depinde în prezent sub aspectul creşterii numărului de judecători, nu de puterea judecătorească, ci de puterea executivă şi prin urmare, această chestiune ar trebui să fie o prerogativă legală dată în sarcina CSM-ului, asigurând astfel echilibrul aferent respectării principiului separaţiei puterilor în stat.

Aşadar, CSM-ul va trebui să acţioneze pentru atingerea acestui obiectiv, imediat după constituire.

Astfel, cu atare modificare legislativă înfăptuită, poziţia pe care celelalte două puteri, legislativă şi executivă, o vor adopta faţă de propunerile CSM-ului şi Înaltei Curţi, (care ar trebui să administreze bugetul instanţelor începând cu anul 2017), privind numărul optim de judecători la instanţe şi necesitatea finanţării acestora, ar fi expresia corectă a mecanismului democratic constituţional, în care ideea de echilibru ar presupune în final o atitudine concurentă a celor trei puteri ale statului de drept, pentru un sistem de justiţie mai eficient, şi care totodată ar determina şi asumarea în faţa opiniei publice, de fiecare dintre acestea, a aportului adus la starea justiţiei.

Independenţa justiţiei, a instanţelor și a judecătorilor, nu poate face obiectul negocierilor dintre cele trei puteri ale statului de drept. Aceasta trebuie să fie recunoscută şi garantată nu doar de CSM, ci şi de puterea legislativă şi de cea executivă.

Astfel, devine posibilă prerogativa ce se cuvine de drept pentru CSM, de a dezvolta strategii de resurse umane pe termen mediu şi lung, strategii care, reducând volumul de muncă al judecătorului prin suplimentarea schemelor actuale, hotărâte în prezent exclusiv de Guvern, ar creşte eficienţa actului de justiţie şi mai ales ar face dovada că CSM-ul acţionează legal efectiv, ca garant independenţei justiţiei.

III. RESURSELE UMANE

Odată atins primul obiectiv de mai sus, CSM-ul trebuie să-şi asume creşterea calităţii actului de justiţie, reducând volumul de muncă al judecătorului prin asigurarea intrării în profesie a cel puţin 1750 de judecători în plus în următorii 6-10 ani.

Cifra 1750 deşi aparent este mare, înseamnă 175-250 judecători în plus în fiecare an. Prin repartizare, promovare, transfer în următorii 6 ani, (urmând a fi înfiinţate posturi la toate instanţele nu doar la judecătorii), la ÎCCJ, 16 curţi apel, 46 tribunale (din care 4 specializate) şi 176 (în prezent) judecătorii, acest demers va însemna în medie, 4 până la 7 judecători în plus la fiecare Judecătorie, Tribunal şi Curte de Apel, până în anul 2022. Condiţiile actuale, arată în continuare o insuficienţă a numărului de magistraţi, dacă ne raportăm la ultimele date europene comparative din raportul CEPEJ (Comisia europeană pentru eficientizarea justiţiei) privind numărul european de judecători la 100000 de locuitori, date care trebuie să fie coroborate cu numărul de cauze înregistrate în anul 2015 în România (3.040.020 dosare) conform raportului privind starea justiţiei, prezentat Parlamentului de CSM.

În acest sens, organizarea anuală a celor două concursuri de admitere la INM şi în magistratură, ar trebui menţinute pentru viitor.

În anul 1990 în România erau 1500 judecători. În anul 2005 erau 4000 de judecători. Astăzi sunt 4500. Însă, în anii 2003-2004, încărcătura medie pe judecător era de 400 dosare pe an respectiv 500 dosare pe an. Volumul de muncă a crescut foarte mult (s-a triplat) cu consecinţa creşterii încărcăturii medii în fiecare an, fără însă a fi corelat acest trend ascendent al numărului de dosare înregistrate cu necesitatea asigurării unor condiţii optime privind volumul de muncă al judecătorului.

Atingerea acestui obiectiv este posibilă, luând în considerare că judecătorii reprezintă un procent de 0,3%. din numărul total al salariaţilor bugetari, iar impactul asupra bugetului ar fi cu mult mai mic decât cel generat de angajările previzionate până în 2020 şi puse deja parţial în practică numai în acest an de Executiv, pentru sectorul bugetar.

Efectele imediate şi benefice, şi probleme actuale ale sistemului care vor fi rezolvate astfel, vor consta în:

• elaborarea de către CSM a unei strategii privind resursele umane pe termen mediu şi lung;

• scăderea volumului de muncă al judecătorului şi uniformizarea acestuia pe plan naţional la fiecare instanţă;

• creşterea calităţii actului de justiţie;

• reducerea duratei medii de soluţionare a cauzelor;

• apreciere corectă a volumului admisibil de cauze a fi repartizate pentru soluţionare unui judecător, în decursul unui an calendaristic (normarea muncii);

• posibilitatea reală şi eficientă din punct de vedere administrativ de a previziona dinamica de personal cu cel puţin un an înainte (transferuri, delegări, detaşări, promovări, intrări/ieşiri în/din sistem), cu consecinţa eliminării încărcăturii agendei şedinţelor plenului CSM şi comisiilor, în ceea ce priveşte intrarea în profesie şi gestionarea carierei şi profesiei magistraţilor, datorată aşteptării parcurgerii unei proceduri pentru a putea cunoaşte condiţiile şi limitele iniţierii alteia (în prezent se aşteaptă definitivarea concursului de promovare pentru a putea organiza admiterile pe posturile vacantate);

• asigurarea condiţiilor necesare respectării principiului specializării judecătorului, la nivelul tuturor judecătoriilor;

• reducerea semnificativă a riscului sacrificării calităţii actului de justiţie pe altarul productivităţii;

• reducerea cazurilor în care, deşi circumstanţele reale de fapt referitoare la volumul de muncă, complexitatea problematicii juridice din dosare şi timpul fizic efectiv avut la dispoziţie de judecător, justifică obiectiv de ce nu se poate evita uneori întrunirea condiţiilor aferente constatării unor abateri disciplinare, magistratul să fie totuşi pasibil legal, a fi sancţionat disciplinar;

• posibilitatea ca fiecare judecător să-şi planifice din timp, cariera de magistrat, cunoscând evoluţia schemelor de personal şi a posturilor ce vor putea fi ocupate prin concurs, având la dispoziţie strategia CSM privind resursele umane, pentru următorii 6-10 ani;

• eliminarea situaţiei în care prin punerea la dispoziţia judecătorilor stagiari care au promovat examenul de capacitate, a unui număr de posturi vacante la judecătorii, mai mare decât numărul judecătorilor stagiari, se menţin scheme de personal neîncadrate la judecătoriile unde posturile se ocupă mai greu conform datelor statistice;

• asigurarea unui minim obligatoriu de posturi încadrate permanent la fiecare instanţă, în raport de care, dinamica transferurilor şi promovărilor din sistem, să nu poată genera creşterea majoră pe termen scurt şi mediu a volumului de muncă la unele instanţe;

• eliminarea inechităţilor consacrate de indicatorii de eficienţă folosiţi în prezent, (de exemplu: volumului de muncă pe schemă de 680 cauze pe an i se aplică aceleaşi criterii de eficienţă ca şi unui volum de muncă pe schemă de 1100 cauze, pentru aceeaşi salarizare, acelaşi timp avut la dispoziţie şi aceeaşi pregătire).

De asemenea, se impune a continua demersul iniţiat prin proiectul de lege privind desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea.

 

IV. BUGETUL- CONSOLIDAREA INDEPENDENŢEI FINANCIARE A SISTEMULUI JUDICIAR

Conform Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2015-2020, capitolul III punctul 4, aprobată prin H.G. nr. 1.155 din 23 decembrie 2014, proiecţia bugetară sumar indicată de Guvern, prefigurează prezumtiv şi pentru următorii ani, starea actuală a finanţării sistemului judiciar, punând accent pe atragerea de fonduri extrabugetare.

Pentru consolidarea independenţei justiţiei, consider că noul CSM va trebui să acţioneze solicitând public şi constant Ministerului Justiţiei având reprezentant membru de drept în CSM, raportat la calitatea acestuia de iniţiator de modificări legislative privind sistemul judiciar, ca în viitor:

• bugetul alocat instanţelor (puterii judecătoreşti) să fie evidenţiat separat de bugetul total alocat Ministerului Justiţiei şi să reprezinte un procent fix din PIB minim, sub care nu se poate coborî;

• acest procent fix din PIB să fie prevăzut în lege astfel încât să fie garantată imposibilitatea ca mediul politic prin reprezentanţii săi din cadrul puterii legislative şi/sau executive, să lipsească puterea judecătorească de sprijinul financiar cuvenit ori să-l menţină la nivel minim, de subzistenţă, acest demers fiind fundamental, necesar garantării independenţei justiţiei, fiind totodată şi expresie a principiului separaţiei puterilor în stat;

• să fie aplicat efectiv 136 din Legea nr. 304/2004 conform căruia, acest buget va fi administrat de ÎCCJ din 2017, prin stoparea amânării acestui demers prin emiterea succesivă de ordonanţe de urgenţă privind aplicarea art. 136 din Legea nr. 304/2004 – lege organică;

• competenţa legală a administrării bugetului instanţelor, dată prin lege Î.C.C.J, să fie completată şi cu atributul legal al fundamentării şi reestimării proiecţiei bugetare aferente instanţelor judecătoreşti din Strategia Guvernului pentru 2015*2020, prin reanalizarea acesteia în acord cu strategia de resurse umane privind instanţele judecătoreşti, pe termen mediu şi lung pe care o va adopta CSM-ul, aşa cum am detaliat referindu-mă obiectivul privind resursele umane,

• 70% din veniturile din taxe, şi taxe judiciare de timbru, aferente înfăptuirii actului de justiţie, să se vireze trimestrial, de la bugetele locale la bugetul alocat instanţelor judecătoreşti;

Faptul că Ministerul Public, administrează în prezent bugetul propriu, susţine implicit validitatea măsurii ca administrarea bugetului instanţelor să fie efectivă şi pusă în aplicare de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În sprijinul acestui obiectiv interdependent totodată cu obiectivul referitor la strategia privind resursele umane, susţin că raportul anual privind starea justiţiei şi raportul privind activitatea proprie a CSM-ului, pe care CSM-ul le prezintă camerelor reunite ale Parlamentului României, până la data de 15 februarie a anului următor, conform dispozițiilor art. 38 alin. 6 din Legea nr. 317/2004 privind CSM, ar trebui prezentate Parlamentului mai repede, până la data de 15 noiembrie a anului în curs, mai exact, înainte de aprobarea bugetului României, care conform legii 500/2002 se votează în Parlament până la data de 15 decembrie a anului curent. Astfel, fundamentarea bugetului instanţelor judecătoreşti, ar fi avută în vedere în timp util şi ar putea fi introdusă în proiectul de buget care se votează pentru anul următor, până la data de 15 decembrie.

Prezentarea rapoartelor privind starea justiţiei conform prevederilor legale actuale, după ce bugetul României este votat deja pentru anul respectiv, reduce considerabil în opinia mea, impactul dorit pentru o mai bună finanţare a justiţiei.

Salarizarea magistratului, ar trebui să constituie o preocupare a CSM-ului, care poate oficial, să acţioneze obiectiv şi documentat, pentru susţinerea intereselor salariale ale magistraţilor. Această preocupare pentru viitor a Consiliului Superior al Magistraturii, constituie o necesitate a garantării independenţei magistratului, ţinând seama de privaţiunile cerute de profesie şi implicaţiile sociale ale înfăptuirii justiţiei.

Se impune ca noul CSM să efectueze o analiză concretă a datelor privind veniturile salariale aflate în evidenţa Ministerului Justiţiei, astfel încât modalitatea de calcul a veniturilor salariale ale magistraților să fie efectuată în mod unitar la nivelul ţării.

V. NOUL CSM

• Imediat după constituire şi alegerea preşedintelui şi vicepreşedintelui, Consiliul Superior al Magistraturii va stabili pentru cei 6 ani de mandat, direcţiile de acţiune de urmat, prin analizarea şi punerea în acord a obiectivelor candidaţilor aleşi membri CSM şi stabilirea de responsabilităţi individuale pentru fiecare membru în raport de asumarea obiectivelor propuse prin proiectele de candidat, tocmai pentru că magistraţii vor vota aceste proiecte aşteptând aducerea lor la îndeplinire şi nu altceva;

• Va planifica activitatea pentru perioada mandatului 2017-2022, cu accent preponderent practic, orientat spre obţinerea de rezultate efective, plan de acţiune care să reprezinte în fapt priorităţile strategice de îmbunătăţire a stării sistemului de justiţie şi care să fie adus la îndeplinire transparent şi pentru care, stadiul îndeplinirii direcţiilor de acţiune asumate, să facă obiectul analizei anuale a stării justiţiei şi a activităţii CSM (concordanţa acţiunilor membrilor CSM cu rezultatele previzionate şi obţinute efectiv, fiind supusă sancţiunii iniţierii procedurii legale a revocării).

• Va asigura transparenţa deplină a activităţii sale (cu rezerva cazurilor prevăzute art. 29 din Legea nr. 317/2004, pentru şedinţe sau dezbateri nepublice), punând la dispoziţie pe pagina de internet, ataşat ordinii de zi a şedinţelor de plen, documentaţia aferentă necesară soluţionării fiecărei chestiunii aflate pe ordinea de zi.

• În cazul în care votul unui membru, acordat în plen, este contrar ori se întemeiază pe opinie concurentă votului majoritar, acesta să poată prezenta odată cu motivarea soluţiei adoptate de plen sau secţie, motivarea soluţiei sale prin formularea unei opinii contrare sau concurente.

 

Organizaţiile profesionale ale magistraţilor ar trebui să aibă statut de invitat permanent la şedinţele de plen şi ale secţiilor, iar participarea acestora la şedinţe să nu fie condiţionată de anunţarea intenţiei de a participa. În prezent, conform art. 29 alin. 2 din Legea nr. 317/2004 se menţionează că asociaţiile profesionale ale judecătorilor şi procurorilor pot participa la şedinţele de plen şi ale secţiilor.

Consider că odată cu finalizarea proiectului de revizuire a Constituţiei, ar trebui să fie prevăzut că preşedintele CSM se alege din rândul judecătorilor, iar mandatul acestuia să fie de trei ani, cu posibilitatea reînnoirii şi care să aibă doi vicepreşedinţi, un judecător pentru secţia de judecători şi un procuror pentru secţia de procurori, durata de un an a mandatului din prezent fiind un posibil factor de fragmentare a continuităţii în atingerea obiectivelor CSM pentru 6 ani de mandat.

Fiind suspendaţi legal din funcţia de judecător aferentă participării în completele de judecată (art. 23. alin. 2 din Legea nr. 317/2004), consider că membrii CSM – judecători, nu ar trebui să poată promova la instanţele superioare pe perioada exercitării mandatului, fiind firesc ca la încheierea acestuia să revină la instanţa de unde au plecat, cu consecinţa asumării responsabilităţii în mod direct, nemijlocit, în faţa judecătorilor care l-au votat.

De asemenea, la sfârşitul mandatului fiecare membru va publica pe pagina de internet a CSM un raport de activitate, simplu, raportat la eficienţa ori ineficienţa activităţii sale, asumate în raport cu obiectivele pe care s-a angajat să le urmărească prin proiect.

 

VI. CARIERA MAGISTRAŢILOR

Modificările substanţiale, ce se doresc a fi aduse regulilor aferente carierei judecătorilor şi procurorilor, au făcut obiectul consultării întregului corp de magistraţi care şi-au exprimat poziţia prin completarea unui chestionar în acest sens şi fac din nou obiectul consultării până la data de 15.09.2016, parte a proiectului privind principalele modificări legislative propuse a fi aduse pachetului de legi referitoare la justiţie, promovat de actualul CSM.

Consider că actualele cerinţe aferente carierei magistraţilor pot fi păstrate în ceea ce priveşte durata vechimii cerute pentru a putea promova. Cu atât mai mult cu cât, atingerea obiectivului din proiectul meu, privind resursele umane ar rezolva problema posturilor de judecător ce se vor înfiinţa la toate instanţele şi totodată, ar trebui să înlăture orice teză conform căreia nevoia actuală de mărire a duratei vechimii cerute pentru promovare s-ar întemeia pe scăderea considerabilă a şanselor de promovare din cauza lipsei de posturi vacante, întrucât majoritatea posturilor ar fi deja ocupate.

Însă consider că este necesară modificarea privind introducerea cerinţei unui minim stagiu la nivelul fiecărei instanţe iar promovarea să se poată face exclusiv la instanţa imediat superioară celei la care funcţionează efectiv judecătorul şi numai după exercitarea funcției de execuție la instanța inferioară pe o perioadă minimă.

De asemenea, menţinerea duratei mandatului funcţiei de preşedinte de instanţă de 3 ani este cred, benefică, asigurând predictibilitate actului managerial în acord tocmai cu strategia privind resursele umane, odată cu mărirea schemelor de personal propuse în proiect.

Consider că propunerea introdusă la art. 44 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 303/2004 ar trebui înlăturată complet din actualul proiect de modificare legislativă.

Totodată, deoarece actualul CSM este la final de mandat, consider că ar fi oportun şi colegial, să se aştepte până la adoptarea de către noul CSM a planului privind modificările legislative avute în vedere de noii membri CSM, astfel încât, propunerile acestora, să nu facă obiectul unui demers succesiv ci unuia unic, prin completarea prezentelor propuneri legislative ale actualului CSM cu cele ale noului CSM, după data de 6 ianuarie 2017, când încetează actualul mandat al CSM.

Astfel, consider că s-ar asigura o analiză a tuturor modificărilor legislative propuse, vechi şi noi, care să fie puse în acord, garantându-se o viziune corectă şi generală asupra efectelor modificărilor legislative ce se impun a fi făcute, sarcina asumării efectelor lor, fiind a noului CSM.

VII. CONCLUZII

Nu poţi îmbunătăţi sistemul judiciar dacă acesta stă pe fundaţii financiare sau privind resursele umane, care nu sunt în acord cu asigurarea peste minimul necesar a condiţiilor necesare înfăptuirii justiţiei.

Ceea ce s-a realizat până cum de către CSM. privind asigurarea independenţei operaţionale a Inspecţiei Judiciare, unificarea practicii judiciare, programele operaţionale derulate în parteneriat internaţional, este bine realizat şi trebuie să fie continuat, îmbunătăţit ori înlocuit cu acţiuni mai eficiente. Iar ceea ce încă nu s-a făcut, va trebui să fie îndeplinit de noul CSM, conform obiectivelor pe care magistraţii le vor fi votat alegând membrii noului CSM, votând propunerile privind modificarea legilor sistemului judiciar, apreciind proiectele acestora.

Cred că îmbunătăţirea stării sistemului de justiţie se va putea realiza cu adevărat în condiţiile atingerii obiectivelor pe care le propun. Insuficienţa schemelor de personal din ultimii 11 ani, raportat la creşterea numărului de cauze înregistrate anual, are efecte asupra muncii judecătorului. Optimizarea volumului de muncă nu poate fi rezolvată doar prin stabilirea de punctaje sau de date statistice-reper consacrate de calcularea unor medii la nivel naţional şi raportarea acestora la indicatori de eficienţă.

Cred că sistemul de justiţie poate avea un viitor mai bun doar dacă va ţine seama de ce gândesc atât cei mai tineri cât şi cei mai în vârstă. CSM-ul trebuie reformat pentru viitor în ceea ce priveşte acţiunile concrete, faptele, aferente atingerii obiectivelor pe care le susţin. Altfel, în următorii ani, probabil, va deveni nereformabil, tinzând spre prezervare.

Consider că obiectivele majore propuse prin proiectul meu, sunt stringente. Nu este o problemă instituțională. Este ceva mult mai simplu și mai profund. Este o chestiune de voinţă administrativă întemeiată pe obiective concrete şi realizabile constituţional.

Vă mulţumesc!

 

Judecător GULUŢĂ CRISTIAN-ROMICĂ

Candidat pentru judecătorii.

 

---