Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
48 views
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 425^1 din C. proc. pen. şi art. 110 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite, de îndată, un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.
Pe de altă parte, reglementând situaţiile care pot determina respingerea cererii autorităţilor judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare, art. 99 din Legea nr. 302/2004 prevede expres motivele obligatorii (alin. (1) şi facultative (alin. (2) de refuz, reţinând (în alin. (2) lit. a) că judecătorul român poate refuza executarea respectivului mandat în situaţia prevăzută la art. 97 alin. (2) din lege, respectiv când nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări.
Astfel, rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.
În aceste coordonate, Înalta Curte constată că instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară solicitată pentru punerea în executare a mandatului, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia efectuării urmăririi penale de către autoritatea judiciară emitentă.
Verificând actele dosarului, în raport, cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată, din analiza conţinutului mandatului european de arestare emis de Tribunalul districtual din Veszprem – Ungaria, că persoana solicitată este cercetată pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni, respectiv:
1. La data de 25 decembrie 2016, la ora 12:31 a.m., A. a forţat uşa de ieşire de urgenţă a magazinului B. din Veszprem, în scopul însuşirii ilegale a unor produse. După ce a forţat şi deschis uşa, persoana menţionată nu a putut intra în local, intrarea fiind blocată de un palet de produse.
Prejudiciul cauzat prin vandalism se ridică la 100.000 HUF, niciun prejudiciu nu a fost cauzat prin furt.
2. Mai mult, între orele 3:23 a.m. şi 3:30 a.m., la 26 martie 2017, A. a forţat şi deschis uşa de ieşire de urgenţă şi ruloul de securitate de la B. din Budapesta, apoi şi-a însuşit, în mod ilegal, telefoane smart şi alte produse.
Prejudiciul cauzat prin furt s-a ridicat la 4.322.513 HUF, iar prejudiciul cauzat prin vandalism s-au ridicat la 100.000 HUF.
Actul de mai sus constituie un temei pentru stabilirea următoarelor:
– 1 cap de acuzare pentru infracţiunea de furt comis pentru o valoare mai mare prin folosirea forţei împotriva unui lucru, care încalcă articolul 370 alin. (1) şi este încadrat la articolul 370 alin. (4) lit. b) din Legea C din Btk – închisoare de la 1 (unu) până la 5 (cinci) ani.
– 1 cap de acuzare pentru furt în formă simplă, comis până la pragul de infracţiune prin folosirea forţei împotriva unui lucru, care încalcă articolul 370 alin. (1) şi este încadrat la articolul 370 alin. (2) lit. b) din Btk – închisoare de până la 2 (doi) ani.
Ca atare, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menţionate toate informaţiile enumerate în acest text de lege.
Totodată, Înalta Curte constată că, faptele reţinute de autoritatea judiciară emitentă se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 5) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol.
Deopotrivă, se are în vedere că, fiind audiată în faţa curţii de apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialităţii şi necontestându-şi identitatea.
În acest sens, Înalta Curte precizează că, deşi, persoana solicitată nu şi-a dat acordul în vederea predării către autorităţile judiciare străine, conform declaraţiilor date, atât în faţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cât şi în faţa instanţei de judecată, predarea în baza mandatului european de arestare emis de statul solicitant nu este condiţionată de acordul de voinţă al persoanei solicitate dacă se apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta.
Aşadar, se constată că, în speţă, nu este incident nici vreunul din celelalte motive, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeaşi acuzaţie în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru faptele care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia, potrivit legii române.
Pentru motivele mai sus expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. şi art. 110 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul – persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 68 din data de 20 august 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga contestatarul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 1163 RON, se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
Sursa informației: www.scj.ro.
