Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
1.476 views
Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 387/2020
NCPC: art. 137, art. 322 alin. (1), art. 326 alin. (3), art. 509 alin. (1) pct. (8), art. 519, art. 520; L. nr. 76/2012: art. 3 alin. (1); Constituţia României: art. 129
Căile de atac, prin definiţia lor, sunt hotărâri judecătoreşti punctuale, date pentru soluţionarea unui caz, între părţile împrocesate, şi prin dispozitivul lor ele păstrează sau modifică ceea ce a hotărât instanţa inferioară în grad.
Deciziile Înaltei Curţi, date pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dimpotrivă, se aplică obligatoriu, se aplică erga omnes, şi mai ales ele nu schimbă vreo hotărâre judecătorească pronunţată în cauză.
Revizuenta a solicitat a se observa că această sesizare a Înaltei Curţi dată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie făcută pe parcursul judecăţii unei cauze în ultimă instanţă, anterior pronunţării unei hotărâri definitive în acea speţă, iar decizia Înaltei Curţi pentru a dezlega o chestiune de drept se aplică în mod obligatoriu atât faţă de completul de judecată care a sesizat-o, cât şi faţă de toate celelalte complete de judecată din structura puterii judecătoreşti, ca efect al legii.
Revizuenta a mai susţinut că atât timp cât prin decizia Înaltei Curţi dată în dezlegarea unor chestiuni de drept nu se modifică o hotărâre judecătorească, ci se stabileşte cum se aplică şi interpretează unitar, la nivel naţional, un text de lege, în niciun caz aprecierea că este vorba despre o cale de atac extraordinară nu poate fi o apreciere temeinică.
In plus, a arătat revizuenta, de esenţa unei căi de atac, ordinare sau extraordinare, sunt următoarele prevederi: a identificării formale a hotărârii care poate fi atacată, a termenului până la care poate fi promovată, după pronunţarea hotărârii atacate, precum şi a soluţiilor pe care le poate pronunţa instanţa de control judiciar.
A solicitat a se observa că din reglementarea legală a modului şi scopului pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate pronunţa hotărâri pentru dezlegarea unor chestiuni de drept lipsesc toate aceste elemente şi, pe cale de consecinţă, atât timp cât decizia de speţă 1494/2019 vine, prin motivarea ei, să încalce cele două decizii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în opinia revizuentei prezenta cerere de revizuire este întemeiată.
În şedinţa publică din 13 februarie 2020, Înalta Curte a respins excepţia lipsei de competenţă a prezentului complet şi excepţia legată de normele aplicabile în cauză, invocate de către revizuentă, pentru considerentele reţinute în practica.
Revizuenta a depus, în şedinţa publică din 13 februarie 2020, o cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea dezlegării unei chestiuni de drept, întemeiată pe dispoziţiile art. 519-520 Noul C. proc. civ., pe care Înalta Curte a respins-o având în vedere cele reţinute în practica.
Se impune subliniat că, deşi revizuenta a indicat în cuprinsul cererii de revizuire dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. (8) din Noul C. proc. civ., faţă de prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, potrivit căruia dispoziţiile Noului C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, în speţă sunt incidente dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865.
Examinând admisibilitatea cererii de revizuire, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, faţă de caracterul său peremptoriu şi de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Cererea dedusă judecăţii de faţă are ca obiect revizuirea deciziei nr. 1494 din 26 septembrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 141 din 23 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018; prin această din urmă hotărâre s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 22 din 20.02.2018 şi a încheierii de şedinţă din data de 13.02.2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. x/2016.
În speţă, se constată că prezenta cerere de revizuire este formulată împotriva unei decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unei anterioare cereri de revizuire.
În ceea ce priveşte obiectul cererii de revizuire, se reţine că, potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri…”.
Aşadar, textul evocat prevede că revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare, poate fi promovată împotriva unei hotărâri definitive în apel sau prin neapelare sau împotriva unei hotărâri a instanţei de recurs, atunci când evocă fondul.
Or, astfel cum deja s-a arătat decizia atacată cu prezenta cerere de revizuire este pronunţată de Înalta Curte în soluţionarea unei alte cereri de revizuire, soluţionată pe calea excepţiei de inadmisibilitate.
Prin urmare, o hotărâre pronunţată în revizuire nu reprezintă nici o hotărâre definitivă în apel sau prin neapelare, după cum nu este nici o hotărâre a instanţei de recurs, caz în care, aceasta ar trebui să evoce fondul.
Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. au valoarea unor norme imperative, de ordine publică, organizând exerciţiul acestei căi extraordinare de atac, în condiţiile şi pentru motivele strict şi limitativ stabilite de lege, drept pentru care cererea de revizuire promovată cu încălcarea acestor prevederi legale este inadmisibilă.
În raport de cele constatate, Înalta Curte apreciază că nu mai prezintă relevanţă analiza celorlalte condiţii de admisibilitate a cererii de revizuire ce face obiect al prezentei cauze.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. (fostă S.C. A. S.R.L.).
Sursa informației: www.scj.ro.
