Admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Verificarea aspectelor procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate (NCPC, Constituția României, L. nr. 76/2012)

8 oct. 2020
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 318

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 387/2020

NCPC: art. 137, art. 322 alin. (1), art. 326 alin. (3), art. 509 alin. (1) pct. (8), art. 519, art. 520; L. nr. 76/2012: art. 3 alin. (1); Constituția României: art. 129

Forumul Național de Drept Bancar, ediția a II-a

Căile de atac, prin definiția lor, sunt hotărâri judecătorești punctuale, date pentru soluționarea unui caz, între părțile împrocesate, și prin dispozitivul lor ele păstrează sau modifică ceea ce a hotărât instanța inferioară în grad.

Deciziile Înaltei Curți, date pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dimpotrivă, se aplică obligatoriu, se aplică erga omnes, și mai ales ele nu schimbă vreo hotărâre judecătorească pronunțată în cauză.

Revizuenta a solicitat a se observa că această sesizare a Înaltei Curți dată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie făcută pe parcursul judecății unei cauze în ultimă instanță, anterior pronunțării unei hotărâri definitive în acea speță, iar decizia Înaltei Curți pentru a dezlega o chestiune de drept se aplică în mod obligatoriu atât față de completul de judecată care a sesizat-o, cât și față de toate celelalte complete de judecată din structura puterii judecătorești, ca efect al legii.

Revizuenta a mai susținut că atât timp cât prin decizia Înaltei Curți dată în dezlegarea unor chestiuni de drept nu se modifică o hotărâre judecătorească, ci se stabilește cum se aplică și interpretează unitar, la nivel național, un text de lege, în niciun caz aprecierea că este vorba despre o cale de atac extraordinară nu poate fi o apreciere temeinică.

In plus, a arătat revizuenta, de esența unei căi de atac, ordinare sau extraordinare, sunt următoarele prevederi: a identificării formale a hotărârii care poate fi atacată, a termenului până la care poate fi promovată, după pronunțarea hotărârii atacate, precum și a soluțiilor pe care le poate pronunța instanța de control judiciar.

A solicitat a se observa că din reglementarea legală a modului și scopului pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție poate pronunța hotărâri pentru dezlegarea unor chestiuni de drept lipsesc toate aceste elemente și, pe cale de consecință, atât timp cât decizia de speță 1494/2019 vine, prin motivarea ei, să încalce cele două decizii date de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în opinia revizuentei prezenta cerere de revizuire este întemeiată.

În ședința publică din 13 februarie 2020, Înalta Curte a respins excepția lipsei de competență a prezentului complet și excepția legată de normele aplicabile în cauză, invocate de către revizuentă, pentru considerentele reținute în practica.

Revizuenta a depus, în ședința publică din 13 februarie 2020, o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea dezlegării unei chestiuni de drept, întemeiată pe dispozițiile art. 519-520 Noul C. proc. civ., pe care Înalta Curte a respins-o având în vedere cele reținute în practica.

Se impune subliniat că, deși revizuenta a indicat în cuprinsul cererii de revizuire dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. (8) din Noul C. proc. civ., față de prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, potrivit căruia dispozițiile Noului C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, în speță sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. de la 1865.

Examinând admisibilitatea cererii de revizuire, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu și de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Cererea dedusă judecății de față are ca obiect revizuirea deciziei nr. 1494 din 26 septembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 141 din 23 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018; prin această din urmă hotărâre s-a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 22 din 20.02.2018 și a încheierii de ședință din data de 13.02.2018 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. x/2016.

În speță, se constată că prezenta cerere de revizuire este formulată împotriva unei decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unei anterioare cereri de revizuire.

Original Black Friday pe UJmag.ro!

În ceea ce privește obiectul cererii de revizuire, se reține că, potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri…”.

Așadar, textul evocat prevede că revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare, poate fi promovată împotriva unei hotărâri definitive în apel sau prin neapelare sau împotriva unei hotărâri a instanței de recurs, atunci când evocă fondul.

Or, astfel cum deja s-a arătat decizia atacată cu prezenta cerere de revizuire este pronunțată de Înalta Curte în soluționarea unei alte cereri de revizuire, soluționată pe calea excepției de inadmisibilitate.

Prin urmare, o hotărâre pronunțată în revizuire nu reprezintă nici o hotărâre definitivă în apel sau prin neapelare, după cum nu este nici o hotărâre a instanței de recurs, caz în care, aceasta ar trebui să evoce fondul.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. au valoarea unor norme imperative, de ordine publică, organizând exercițiul acestei căi extraordinare de atac, în condițiile și pentru motivele strict și limitativ stabilite de lege, drept pentru care cererea de revizuire promovată cu încălcarea acestor prevederi legale este inadmisibilă.

În raport de cele constatate, Înalta Curte apreciază că nu mai prezintă relevanță analiza celorlalte condiții de admisibilitate a cererii de revizuire ce face obiect al prezentei cauze.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. (fostă S.C. A. S.R.L.).

Sursa informației: www.scj.ro.

Admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Verificarea aspectelor procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate (NCPC, Constituția României, L. nr. 76/2012) was last modified: octombrie 7th, 2020 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter