1.119 views
I. DOCTRINĂ
Robert-Adrian Deliu – Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi a răspunderii părinteşti în statele membre UE conform Regulamentului (CE) nr. 2201 din noiembrie 2003. Suprimarea exequatur-ului
Înţelegând problemele certe care s-au ivit de-a lungul timpului în procedurile judiciare de recunoaștere și executare a hotărârilor judecătorești în statele membre ale Uniunii Europene, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 2201 din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, prin care s-a realizat simplificarea procedurilor de recunoaștere și exequatur și chiar suprimarea acestora în anumite materii.
Regulamentul are drept scop urgentarea și simplificarea procedurilor judiciare de recunoaștere și executare a hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și a răspunderii părintești prin executarea lor directă, reducând, astfel, la minimum probleme cum ar fi: deplasarea sau reţinerea ilicită ori a ruperea legăturii cu unul dintre părinţi.
Ioan Gârbuleţ – Controlul profesional asupra activităţii executorialităţii judecătoreşti. Elemente de drept comparat
Legislaţia în vigoare reglementează următoarele tipuri de control asupra activităţii executorilor judecătoreşti: controlul jurisdicţional, ce vizează actele contestate ale executorului judecătoresc; controlul profesional, care are ca obiect întreaga activitate a executorului judecătoresc; controlul disciplinar, exercitat în cazul săvârşirii de către executorul judecătoresc a unei abateri disciplinare şi controlul financiar‑contabil, care are drept obiectiv gestiunea financiar‑contabilă a camerelor şi a birourilor executorilor judecătoreşti.
În privinţa organismelor sau autorităţilor competente a efectua controlul, reglementările actuale prevăd că instanţele judecătoreşti realizează controlul jurisdicţional, în principal pe calea contestaţiei la executare; controlul profesional poate fi realizat de către Ministerul Justiţiei, prin inspectori generali de specialitate, şi de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, prin consiliul său de conducere; controlul disciplinar se exercită de ministrul justiţiei sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti, iar controlul financiar‑contabil, în principal se realizează de către organele fiscale şi de către Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
În cadrul controlului profesional asupra organizării şi funcţionării camerelor executorilor judecătoreşti se verifică: constituirea şi componenţa camerei executorilor judecătoreşti; alegerea organelor de conducere a camerei; modul de îndeplinire a atribuţiilor de către Adunarea generală a Camerei; modul de îndeplinire a atribuţiilor de către Colegiul director al Camerei; modul de îndeplinire a atribuţiilor de către Preşedintele Colegiului director al Camerei; modul de îndeplinire a atribuţiilor de reprezentantul Camerei în Consiliul Uniunii; lucrările şi evidenţa camerei etc., iar asupra organizării şi funcţionării birourilor executorilor judecătoreşti se verifică: modul de constituire a birourilor executorilor judecătoreşti; limba în care se întocmesc actele de către biroul executorului judecătoresc; locul în care se întocmesc actele de către executorul judecătoresc; registrele ţinute de către biroul executorului judecătoresc; modalitatea de înregistrare a lucrărilor la biroul executorului judecătoresc; programul de activitate al biroului executorului judecătoresc; arhiva executorului judecătoresc; evidenţa financiar‑contabilă a activităţii biroului executorului judecătoresc etc.
În cadrul controlului profesional privind calitatea actelor şi lucrărilor efectuate de executorii judecătoreşti se verifică: aplicarea dispoziţiilor Codului de procedură civilă în materia executării silite; respectarea termenelor pentru întocmirea actelor execuţionale; respectarea procedurilor în cazul diferitelor forme de executare silită; respectarea dispoziţiilor Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, a Regulamentului de aplicare a acestei legi şi a Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti; respectarea dispoziţiilor Codului civil şi a altor dispoziţii legale care au legătură cu executarea silită; calitatea actelor şi lucrărilor întocmite de către executorii judecătoreşti etc.
În cadrul controlului profesional privind comportamentul executorilor judecătoreşti în raporturile de serviciu, cu autorităţile publice şi cu persoanele fizice şi juridice se verifică: conduita executorului judecătoresc în raporturile de serviciu; relaţiile pe care acesta le are cu ceilalţi executori judecătoreşti, cu organele reprezentative ale profesiei şi cu personalul biroului său; respectarea drepturilor şi îndatoririlor prevăzute de lege; relaţiile pe care executorul judecătoresc le are cu autorităţile publice cu care colaborează biroul său; relaţia executorului judecătoresc cu părţile raportului execuţional şi cu celelalte persoane interesate în executarea silită; relaţiile executorului judecătoresc cu magistraţii, avocaţii, precum şi cu persoanele fizice şi juridice cu care intră în contact în exercitarea atribuţiilor de serviciu etc.
Controlul profesional se exercită de Ministerul Justiţiei, prin inspectori generali de specialitate şi de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, prin consiliul său de conducere. Consiliul Uniunii poate delega colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti să efectueze controlul profesional al executorilor judecătoreşti din cadrul birourilor aflate în circumscripţia sa, însă acesta poate viza doar calitatea actelor şi lucrărilor efectuate de executorii judecătoreşti şi comportarea executorilor judecătoreşti în raporturile de serviciu, cu autorităţile publice şi cu persoanele fizice şi juridice.
Andruţ Alin Liviu – Considerații privind executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face prevăzute de art. 903-909 NCPC
Recurgerea la procedura executării silite poate fi necesară în situația în care debitorul a fost obligat printr-un titlu executoriu să facă ceva sau să se abțină de la o anumită acțiune. În situația neexecutării unei obligații de a face, creditorul poate să execute el însuși, ori să facă să fie executată obligația pe cheltuiala debitorului, iar în cazul neexecutării obligației de a nu face, creditorul poate cere instanței încuviințarea să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligației, pe cheltuiala debitorului.
Principala deosebire între executarea silită a unei obligații de a face sau de a nu face care poate fi îndeplinită de altă persoană (ce nu implică un fapt personal al debitorului), și executarea silită a unei obligații de a face sau de a nu face care nu poate fi îndeplinită de altă persoană (ce implică un fapt personal al debitorului), constă în posibilitatea aplicării în cazul celei din urmă a unei penalități, având ca scop atât înfrângerea rezistenței debitorului și realizarea obligației acestuia, cât și repararea prejudiciului cauzat creditorului prin refuzul debitorului de executare a obligației care nu poate fi dusă la îndeplinire de către o altă persoană.
Nicolae-Horia Ţiţ – Consideraţii teoretice şi practice în legătură cu contestaţia împotriva procesului-verbal de licitaţie imobiliară, intabularea şi efectele actului de adjudecare, potrivit Codului de procedură civilă modificat prin Legea nr. 138/2014
Legea nr. 138/2014 aduce importante modificări în procedura urmăririi imobiliare, în ceea ce priveşte posibilitatea de a formula contestaţie la executare împotriva actelor îndeplinite la sfârşitul procedurii, respectiv referitoare la intabularea dreptului de proprietate al adjude¬catarului. Conform noii reglementări, contestaţia la executare nu mai este îndreptată împotriva actului de adjudecare, acesta neprezentând de cele mai multe ori motive de anulare în sine, ci împotriva procesului-verbal de licitaţie care consemnează adjudecarea; contestaţia se notează în cartea funciară. Intabularea dreptului de proprietate al adjudecatarului se face direct, fără a mai fi precedată de o înscriere provizorie, pe baza actului de adjudecare, care se eliberează de îndată ce adjudecatarul plăteşte preţul. Intabularea actului de adjudecare conduce la radierea din oficiu a ipotecilor şi sarcinilor reale, precum şi a tuturor notărilor făcute cu urmărirea silită, cu excepţia notării contestaţiei împotriva procesului verbal de licitaţie. În practică, este însă posibil ca intabularea dreptului de proprietate al adjudecatarului să aibă loc înainte de notarea contestaţiei împotriva procesului verbal de licitaţie. Dacă aceasta este urmată de o înstrăinare, notarea contestaţiei nu va mai putea avea loc, făcând dificilă producerea efectelor eventualei soluţii de admitere a contestaţiei. De aceea se impune, de lege ferenda, instituirea regulii conform căreia intabularea actului de adjudecare urmează a fi făcută doar după expirarea termenului de contestare a procesului verbal de licitaţie, corelativ cu scurtarea acestui termen de la o lună la 15 zile.
Emőd Veress – Probleme controversate privind executarea silită a unor titluri executorii, altele decât hotărârile judecătorești
Titlurile executorii stau la baza executării silite. Forma principală a titlului executoriu este hotărârea judecătorească, dar legea recunoaște pentru o serie de alte înscrisuri caracterul executoriu, urmărind scopuri specifice de politică legislativă. Autorul analizează trei probleme concrete legate de aceste titluri executorii, altele decât hotărârile judecătorești: dacă se păstrează sau nu caracterul executoriu al creanței deținute de către o instituție de credit sau instituție financiară nebancară în caz de cesiune de creanță în favoarea unei terțe persoane; dacă contractul de locațiune poate constitui titlu executoriu nu numai pentru plata chiriei, ci și pentru reluarea bunului dat în locațiune; și, în ultimul rând, limitele în care pot fi puse în executare silită contractele de ipotecă mobiliară având ca obiect părți sociale deținute de asociații societăților cu răspundere limitată.
II. CEDO – analize, comentarii, jurisprudență
Vasile Bozeșan – Importanţa considerentelor hotărârilor judecătoreşti în procedura executării silite
Conformitatea executării silite se analizează nu doar prin raportare la dispozitivul hotărârii judecătoreşti, ci şi în relaţie cu acele considerente care sprijină, lămuresc şi explicitează soluţia cuprinsă în dispozitivul acesteia.
În virtutea autorităţii de lucru judecat şi a atributului executorialităţii care trebuie recunoscute considerentelor hotărârii executorii, punerea efectivă în executare trebuie adaptată şi circumscrisă întregului ansamblu de elemente de fapt şi de drept decurgând din considerentele care dobândesc, astfel, valenţe esenţiale în procedura executării silite.
De asemenea, relevarea funcţiilor extinse ale considerentelor în relaţia dintre acestea şi dispozitivul hotărârii, precum şi valorificarea corectă a motivelor de fapt şi de drept ce structurează considerentele pot conduce la identificarea şi circumscrierea exactă a creanţei la care este îndrituit creditorul în faza executării silite.
III. DREPT COMPARAT
Elena Belei, Victoria Sîrbu – Întoarcerea executării
Întoarcerea executării este o instituție procesuală ce reglementează principalul mod de apărare a persoanei care a obținut câștig irevocabil de cauză, urmare a casării hotărârii judecătorești care a fost deja executată.
Potrivit legislației Republicii Moldova, întoarcerea executării se poate produce în trei feluri:
– Dacă instanța ierarhic superioară care a casat irevocabil hotărârea executată dispune din oficiu prin decizie întoarcerea executării;
– Dacă pârâtul solicită în procedură în ordonanță întoarcerea executării;
– Dacă pârâtul solicită în procedură generală pe acțiuni civile întoarcerea executării.
Pentru ca întoarcerea executării să se poată produce efectiv, trebuie întrunite mai multe condiții de procedură: referitoare la termenul în care poate fi solicitată întoarcerea executării, condițiile de formă și conținut ale cererii de întoarcere a executării, întinderea și limitările întoarcerii executării.
Violeta Cojocaru, Diana Lazăr – Regimul de recunoaștere și executare a sentințelor arbitale străine în Republica Moldova și conformitatea cu standardele Convenției de la New York din 1958
Legislația procesual-civilă a Republicii Moldova a fost recent modificată și completată în scopul ameliorării cadrului normativ în domeniul recunoașterii și executării sentințelor arbitrale străine. Aceste eforturi corespund Strategiei Republicii Moldova de reformare a sectorului justiției 2011-2016, precum și dezideratelor de integrare a Republicii Moldova în circuitul internațional de valori și cunoștințe pentru asigurarea unei creșteri economice durabile. Prezentul articol își propune să analizeze regimul juridic de recunoaștere și executare a sentințelor arbitrale străine în Republica Moldova și determinarea conformității acestuia cu standardele Convenției de la New York din 1958, la care Republica Moldova este parte. Studiul efectuează o cercetare multidimensională a prevederilor naționale, raportate la normele tratatelor internaționale și la tendințele de uniformizare a practicii în domeniul eficacității sentințelor arbitrale străine.
IV. RECURSURI ÎN INTERESUL LEGII
1. Decizia nr. 8/2015
2. Decizia nr. 14/2015
V. HOTĂRÂRI PREALABILE PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT
Decizia nr. 25/2015
VI. PRACTICĂ JUDICIARĂ
1. Actele de executare sunt nule dacă au fost emise după ce dispoziția de impunere a fost contestată în instanță în termen legal și după ce executarea silită a fost suspendată pentru acest motiv, chiar dacă autoritatea publică dispune, ulterior sesizării instanței, încetarea executării silite
2. Cerere de reexaminare împotriva rezoluției de stabilire a taxei judiciare de timbru în apelul formulat față de hotărârea pronunțată într-o contestație la executare de către intimatul-pârât față de care a fost admisă acțiunea în fond
3. Cerere de suspendare a executării unui act administrativ – înțelesul sintagmelor de îndoială serioasă, prevăzută de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, și de pagubă iminentă, prevăzută de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004
4. Executarea silită a unei hotărâri judecătorești prin care angajatorul a fost obligat la plata unor diferențe de drepturi salariale stabilite prin indicarea unei formule de calcul al salariului cuvenit. Posibilitatea stabilirii de către executorul judecătoresc a cuantumului sumei datorate – notă de judecător Răzvan Anghel
5. Executarea silită a unei hotărâri judecătorești prin care s-au stabilit drepturi salariale. Efectuarea de plăți voluntare. Cerere de restituire a sumelor executate silit și a cheltuielilor de executare suportate, invocându-se îmbogățirea fără justă cauză
6. Hotărârea pronunțată de instanță prin invocarea dispozitivului unei decizii pronunțate în procedura recursului în interesul legii înainte de publicarea motivării acesteia este legală
7. Instanța competentă să soluționeze cererile privind sancțiunea și despăgubirile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 554/2004
8. Înțelesul noțiunilor de caz bine justificat și de pagubă iminentă în cererile de suspendare a executării actului administrativ. Starea de sănătate a debitorului poate constitui un caz bine justificat pentru suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea soluției de fond
9. Limitele urmăririi silite pentru plata sumelor reprezentând valoarea acțiunilor răscumpărate de către o societate de la acționarii săi
10. Plata cauțiunii – condiție de admisibilitate a cererii de suspendare a executării unui act administrativ
11. Statul are obligația executării silite din oficiu în ipoteza în care există un titlu executoriu împotriva sa, nefiind rezonabil să ceară creditorului să mai formuleze o nouă cerere pentru punerea în executare
👍Vezi și: Revista Română de Executare Silită nr. 1/2015
👍Vezi și: Revista Română de Executare Silită nr. 2/2015
👍Vezi și: Revista Română de Executare Silită nr. 4/2015
