776 views
Evelina Oprina: Mulțumim frumos pentru această excelentă analiză, din punctul meu de vedere, și de anvergură, pentru că după știința mea nu s-a mai realizat o astfel de analiză a acestor hotărâri prealabile de la momentul intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă și cred că concluziile analizei dumneavoastră sunt extrem de utile pentru activitatea practică a instanțelor judecătorești, în primul rând, pentru că acestea sunt cele care pot adresa Înaltei Curți, dar cred că și pentru toți ceilalți profesioniști pentru părți, pentru avocați care pot solicita instanțelor să apeleze la acest mecanism. Dacă sunt intervenții pe temă.
Daniel Grădinaru: Aș vrea și eu să spun ceva.
Evelina Oprina: Da, da.
Daniel Grădinaru: Vreau să o felicit pe doamna magistrat asistent pentru tema de astăzi și pentru prezentare. Menționez că anul trecut am prezentat din perspectiva penalistului condițiile de admisibilitate ale sesizării, la conferința dedicată numărului pentru Curtea de Apel București. Sigur că, strict formal, sunt obligatorii doar cele care dau dezlegare chestiunii de drept cu care am fost sesizați însă, și noi ne-am pus problema, chiar și acum la publicarea buletinului buletinul jurisprudenței pe site-ul Înaltei Curți, dacă să le publicăm și pe cele respinse, dacă le publicăm integral sau doar în extras. Pentru că am considerat că sunt instrumente utile pentru instanță, am decis să le publicăm pe condiții de admisibilitate, să nu le publicăm integral, ar tot apreciind rolul lor în, știu eu, înțelegerea mecanismului de către instanță și speranța de a scădea numărul celor nejustificate, pentru că sunt destul de multe, respinse. Cu asta o să închei, mulțumesc.
Evelina Oprina: Așa este, dar de multe ori în practica instanțelor inferioare, am constatat că judecătorii se uită cu foarte multă atenție inclusiv la dezlegările, nu decisive, pentru că soluția este de respingere ca inadmisibilă. Acele statuări ale instanței supreme pe care considerentele le conțin și de foarte multe ori ne ajută pe noi judecătorii. Există astfel de soluții la considerentele cărora instanțele se raportează. Dacă mai sunt alte intervenții?
Horațiu Pătrașcu: Legat de acest aspect, voiam să intervin. Într-adevăr atunci când elaborăm rapoartele pe baza cărora se pronunță și o soluție de inadmisibilitate, încercăm să antamăm oarecum, problematica, și am considerat chestiunea extrem de utilă, pentru că până la urmă. Pe de altă parte, există totuși o tendință din partea unor colegi judecători, de a sesiza Înalta Curte cu HP, încât, aproape să îi soluționeze cauza, dacă pot să spun așa. Practic, nu îți lasă altă soluție, decât să o declari inadmisibilă, sperând că din considerente va găsi argumentele ca să i se soluționeze cauza. Probabil că din acest motiv au fost și multe sesizări cu HP, și foarte multe respinse ca inadmisibile pentru că se urmăresc, de fapt, considerentele și nu soluția.
Evelina Oprina: Într-adevăr, a existat această tendință la momentul intrării în vigoare a Codului de Procedură Civilă. Vorbesc acum de a asalta, cu ghilimelele de rigoare, instanța supremă cu întrebări preliminare prin care practic părea că judecătorul fondului urmărește să obțină dezlegarea cauzelor, ori rolul acestui mecanism nu este deloc acesta. Cred că prin aceste decizii, Înalta Curte are rolul și de a așeza lucrurile, de a disciplina, dacă pot să spun așa, puțin instanțele, poate în excesul inițial, rezultat poate din noutatea mecanismului, de sesizarea a Înaltei Curți.
Laura Ivanovici: Am să spun că este foarte utilă și valoroasă contribuția doamnei magistrat asistent. Și mă bucur că doamna magistrat, care face parte din corpul magistraților asistenți, face cinste colegilor săi, cu această prezentare și într-adevăr, aduce o contribuție la activitatea Înaltei Curți, fiind utilă chiar și nouă atunci când elaborăm rapoartele, să ne raportăm la aceste elemente deja identificate și să putem redacta mai ușor rapoartele.
Evelina Oprina: Dacă nu mai sunt intervenții strict referitoare la temă, vă rog.
Traian Briciu: Aveam doar o idee.
Evelina Oprina: Da, da. Te rog, Traian.
Traian Briciu: Acum e clar, am citit și articolul și prezentarea a fost de excepție. Am avut și la școala doctorală, de altfel la Universitatea București, exact aceeași problemă în cadrul unor referate care se fac acolo și în cadrul pregătirii doctorale. Prin urmare, oarecum știu problemele acestea. Nu sunt simple. Eu fac o distincție majoră aici între natura considerentelor. Considerentele care conturează admisibilitatea sau inadmisibilitatea, evident că sunt elaborate de judecători în sensul caracterului decisiv al hotărârii respective. Există și o categorie de considerente, de o natură complementară, în care judecătorii Înaltei Curți după ce stabilesc caracterul bătătorit al jurisprudenței sau faptul că problema nu prezintă un caracter de noutate, fac o ușoară incursiune și în ce înseamnă natura bătătorită, adică dezvăluie în ce anume constă caracterul bătătorit, arătând cum e tratată problema în doctrină sau arătând că nu e nouă. În această perspectivă aș avea o reținere că, evident acele considerente pot să fie utile pentru judecător, în măsura în care și doctrina evocată este utilă, jurisprudența pe care o evocă Înalta Curte, arătând că problema a mai fost abordată, este utilă, dar cam atât, între cele două categorii de considerente fiind o mare diferență. De ce? Pentru că acele considerentele legate de admisibilitate, în sine, sunt unele ce nu sunt purtătoare de autoritate de lucru judecat, nu vorbim de autoritate de lucru judecat în materia aceasta. Autoritate de lucru judecat e proprie hotărârilor care dezleagă fondul problemei sau chestiuni inter partes. Noi aici nu vorbim de așa ceva, dar intră în conceptul de imutabilitate a litigiului, care este superior autorității de lucru judecat, autoritatea fiind doar un mijloc de apărare a principiului imutabilității. Pe când aceste considerente care, oarecum transpun, merg și spun e drumul bătătorit și el cam arată așa. Acel arată așa de fapt, după părerea mea, că au valoarea unei simple doctrine, pentru că de fapt revocă fie o jurisprudență preexistență, fie o doctrină preexistentă. Evident că sunt utile și ele arată o anumită orientare, dar ce atrage atenția asupra acestei chestii? Nu întotdeauna orientarea aceasta arătată de Înalta Curte, de completul care soluționează acel HP, nu totdeauna ea se și confirmă ulterior, pentru că sunt situații care, în cadrul analizei de admisibilitatea, au scăpat anumite idei, care ar fi condus la ideea că viziunea Înaltei Curți pe fondul problemei, e una, iar apoi, când a fost un recurs în interesul legii, că ulterior chiar a apărut o practică neunitară, Înalta Curte a emis o opinie diferită de cea la care te-ar fi dus la acele considerente, pentru că în realitate problema nu întrunește condițiile. Și mai presăra câteva argumente din care îți inducea ideea că problema e oarecum tranșată, într-un anumite fel. După care, în cadrul recurs în interesul legii, care a apărut ulterior, pentru că practic, a fost, a apărut practica neunitară, s-a tranșat total diferit. E adevărat că era un pic poetic din partea juriștilor să creadă că în acele câteva propoziții constă o dezlegare a Înaltei Curți. Pur și simplu Înalta Curte acolo justifica de ce nu e cazul să intre mai departe să analizeze chestiunea prealabilă. Am făcut o distincție, dar până la urmă și materialul scris vorbește de așa ceva, pentru că spune trebuie apreciată importanța acestor considerente. Nu spune că ele ar fi obligatorii, ci numai că ele sunt definitorii în sensul viziunii pe care părțile și-ar putea face în legătură cu viziunea Înaltei Curți. Mulțumesc mult!
Evelina Oprina: Mulțumim și noi. Mulțumim pentru această prezentare extrem de utilă pentru toți și pentru toate instanțele, în principal, dar și pentru toți ceilalți profesioniști ai dreptului. Mă îndrept ușor, ușor înspre închiderea dezbaterii noastre. Știu că doamna judecător Roșu avea un gând pe care vrea să îl transmită în legătură cu rolul jurisprudenței Înaltei Curți, dacă vrea să ni-l transmită în încheiere.
Elisabeta Roșu: Am o concluzie de final, care de fapt avea legătură și cu mesajul doamnei președinte Corbu. În sensul că, ceea ce am dorit noi să facem, prin lansarea acestui prim număr de pe anul 2020, a fost, în primul rând, să arătăm tuturor practicienilor dreptului și nu numai, tuturor justițiabililor, deschiderea pe care Înalta Curte o are față de societate, față de toți membrii săi și față de toate persoanele interesate de modul cum se desfășoară activitatea la Înalta Curte de Casație și Justiție. Practic, am dorit să fie puțin altfel, pentru că oricum există și publicația Buletinul Jurisprudenței, fost buletin al Casației, oarecum învechit sau prăfuit, pe care acum însă noua conducere a Înaltei Curți dorește să îl revigoreze și chiar este în curs de apariție. Acest număr este primul dedicat exclusiv Înaltei Curți de Casație și Justiție. În numerele anterioare și în cei 10 ani despre care vorbea și domnul Hurubă, era o jurisprudență de la toate instanțele din țară. Desigur că acolo se regăseau și decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar noua concepție, abordată încă de anul trecut de Editura Universul Juridic, de a face numere dedicate anumitor curți de apel și, iată, anul acesta, și Înaltei Curți de Casație și Justiție, tocmai asta dorește să sublinieze și să promoveze, totodată, și imaginea instanței supreme, oarecum afectată de situațiile de criză din ultimii ani din întreaga societate românească. Acesta era gândul pe care doream să îl transmit. Vă mulțumesc! Mulțumesc tuturor participanților la conferința noastră, pentru că e a noastră, a tuturor. Și sper într-o viitoare colaborare pe termen lung.
Evelina Oprina: Și eu vreau să conchid spunând că o jurisprudență uniformă este absolut necesară și stă în puterea noastră, în special a judecătorilor, să o asigurăm, iar doamna Roșu a spus un lucru elocvent și vreau să închid și eu cu el. O jurisprudență uniformă și orientare a instanțelor înspre a soluționa unitar spețele asemănătoare conduce simplu la creșterea încrederii cetățenilor în actul de justiție pe care noi îl săvârșim și este foarte important să înțelegem cu toții acest lucru. Și pentru că suntem iată, la final de dezbatere, pentru că am petrecut trei ore și jumătate împreună, la sfârșit de an judiciar, la început de vacanță judecătorească, eu vreau să vă mulțumesc tuturor pentru că ați avut această deschidere și disponibilitate și implicare. Să mulțumesc încă o dată colegilor de la Înalta Curte care au contribuit la realizarea acestui număr și așa cum se spunea în doctrina franceză că Jurisprudența este pentru lege izvorul tinereții, așa vă doresc și eu tuturor celor care vă desfășurați, ne desfășurăm activitatea în zona aceasta, care spune dreptul. Ca să mă rezum doar la expresia aceasta, să fim, să rămânem pentru lege Izvorul Tinereții. Vă mulțumesc tuturor, vacanță plăcută și o seară bună!
Transcrierile oferite de The Department sunt realizate de către lingviști profesioniști, cu experiență în transcrieri audio din domenii diverse. The Department, cu experiență din anul 2008, oferă varii servicii lingvistice. Mai multe informații aici: www.thedepartment.ro.
