Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
115 views
Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 376/2021
L. nr. 62/2011: art. 1 lit. p); art. 210, art. 216; C. muncii: art. 269; NCPC: art. 116, art. 135 alin. (4)
Se constată că, prin acţiunea promovată, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., solicitând instanţei să dispună anularea Deciziei de concediere nr. 230/05.05.2020 şi a Deciziei de concediere nr. 88/05.05.2020; obligarea la reintegrarea pe postul deţinut anterior, precum şi obligarea pârâtelor la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, precum şi la plata sumei de 200.000 RON reprezentând daune morale.
Aşa fiind, prezentul litigiu are ca obiect un conflict individual de muncă [art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social] şi, prin urmare, se aplică dispoziţiile speciale referitoare la conflictele de muncă.
Art. 269 Codul muncii stipulează în alin. (1) că:
„Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti stabilite potrivit legii”, iar alin. (2) că:
„Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa”.
Pe de altă parte, art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevede că:
„Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul”.
Art. 216 din acelaşi act normativ stipulează că:
„Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ.”.
Conform art. 116 C. proc. civ.:
„Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente”.
Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social cu cele ale art. 116 C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 216 din Legea nr. 62/2011, rezultă că în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competenţa teritorială este una alternativă (fie cea de la locul unde îşi are domiciliul reclamantul, fie cea de la locul de muncă al acestuia), reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Este de subliniat că prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 stabilesc o competenţă teritorială complexă, al cărui mecanism juridic de determinare cuprinde două elemente: o competenţă alternativă a instanţelor (tribunalelor) în cazul conflictelor individuale de muncă având ca reclamant salariatul, dar această competenţă este în acelaşi timp, şi exclusivă, în sensul că reclamantul are alegerea numai între două instanţe competente (ori de la domiciliul său, ori de la locul de muncă).
De asemenea, este de reţinut că împrejurarea încetării contractului de muncă nu poate înlătura competenţa teritorială alternativă, întrucât, potrivit art. 1 lit. p), pct. iii din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social sunt considerate conflicte de muncă şi cele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de serviciu.
În speţă, reclamanta A. a ales să introducă cererea de chemare în judecată, având ca obiect un conflict individual de muncă (potrivit art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011), la tribunalul de la locul său de muncă (Tribunalul Bucureşti).
Or, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Bucureşti reclamanta a învestit în mod legal această instanţă, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia. Prin urmare, Tribunalul Bucureşti nu mai poate să dispună, nici din oficiu, nici la cererea pârâtului sau a oricărei alte părţi, declinarea competenţei.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Sursa informației: www.scj.ro.
