Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
156 views
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Prin acţiunea formulată, recurenta reclamantă a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului A., în calitatea sa de practician în insolvenţă şi asociat unic al B.., pentru repararea prejudiciului cauzat bugetului local al comunei Periam, în vederea recuperării pretinsului prejudiciu cauzat prin neîndeplinirea obligaţiei de notificare a reclamantei pentru depunerea declaraţiei de creanţă şi înscrierea pe tabelul creditorilor. Reclamanta a invocat, în susţinerea existenţei acestei răspunderi, în condiţiile în care lichidatorul judiciar B. a fost radiat din evidenţele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România, prevederile art. 8 alin. (1) lit. d) şi art. 98 alin. (8) din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, precum şi art. 11 alin. (1) şi art. 41 alin. (4) din O.U.G. nr. 86/2006.
Prima instanţă a constatat că B. a fost desemnat ca lichidator al debitoarei C. S.R.L., care avea obligaţii fiscale faţă de reclamantă, iar potrivit art. 25 lit. f) din Legea 85/2006, atribuţiile din procedura insolvenţei revin lichidatorului, care este un subiect de drept distinct de pârâtul A.. În consecinţă, prima instanţă a apreciat că doar persoana juridică ar fi putut răspunde pentru o eventuală îndeplinire necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite în sarcina sa prin Legea nr. 85/2006, iar faptul că aceasta fost radiată nu conduce la transferul obligaţiilor sale către pârât.
Confirmând situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, în apel s-a constatat că B. a avut calitatea de lichidator în ceea ce priveşte procedura falimentului debitoarei C. S.R.L. iar pârâtul şi-a desfăşurat activitatea de practician în insolvenţă în cadrul acestei întreprinderi profesionale unipersonale cu răspundere limitată care, potrivit art. 11 din O.U.G. nr. 86/2006, a dobândit personalitate juridică la data înregistrării în Registrul formelor de organizare ţinut de UNPIR.
Instanţa de apel a considerat că, faţă de dispoziţiile art. 98 alin. (8) din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, sub nicio formă nu trebuie exclusă de plano posibilitatea antrenării răspunderii, inclusiv delictuale, a practicianului în insolvenţă pentru faptele săvârşite în perioada în care a activat într-una din formele prevăzute de lege. Cu toate acestea, raportând dispoziţiile legale la fapta imputată de reclamantă pârâtului, curtea a apreciat că apelul este nefondat întrucât, potrivit art. 25 lit. f) din Legea 85/2006, obligaţiile a căror neîndeplinire au fost invocate cad în sarcina administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz. Drept urmare, întrucât pretinsa neîndeplinirea a obligaţiei legale de notificare a creditoarei nu poate fi imputată pârâtului câtă vreme această atribuţie este instituită de lege în sarcina lichidatorului, în speţă o întreprindere profesională unipersonală cu răspundere limitată, cu personalitate juridică proprie, curtea de apel a apreciat că în mod corect prima instanţă a reţinut ca fiind întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului.
Întrucât dezvoltarea motivelor de recurs vizează aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente în cauză, recurenta criticând faptul că instanţa de apel nu a ţinut cont de normele care atrag răspunderea pârâtului A., în calitatea sa de asociat unic al societăţii respective, care a fost radiată din Registrul formelor de organizare a profesiei de practician în insolvenţă, criticile invocate de recurenta reclamantă se subsumează cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.. Astfel, efectul aplicării normelor de drept material incidente în privinţa răspunderii civile delictuale a fost acela al admiterii unei excepţii procesuale, cea vizând calitatea procesuală pasivă a pârâtului, soluţie care implică aplicarea unor norme de procedură iar criticile concrete formulate pot fi încadrate în ambele cazuri de casare indicate.
Potrivit art. 7 din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, persoanele fizice române sau străine pot fi membri ai Uniunii, aceste persoane având totodată calitatea de practician în insolvenţă.
Profesia de practician în insolvenţă poate fi exercitată în forma întreprinderii profesionale unipersonale cu răspundere limitată, IPURL, astfel cum prevede art. 8 alin. (1) lit. d) din Statut.
În cauză, nu se contestă aspectele referitoare la deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei împotriva debitoarei C. S.R.L. prin sentinţa civilă nr. 455/2011 pronunţată de Tribunalul Timiş şi numirea lichidatorului judiciar B.. De asemenea, nu se contestă faptul că, la data de 19.04.2019, conform sentinţei civile nr. 1127/PI/09.06.2021 pronunţate de Tribunalul Timiş, B. a fost radiată din evidenţele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România.
Radierea din registrul formelor de organizare nu produce efecte asupra obligaţiilor fiscale sau de altă natură; singurul efect pe care îl are este acela de încetare a capacităţii de a se angaja în activităţi specifice profesiei de practician în insolvenţă, aşa cum aceasta este organizată conform O.U.G., astfel cum prevede art. 98 din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă.
De asemenea, potrivit art. 100 alin. (8) din Statut, radierea din Registrul formelor de organizare şi din Tabloul UNPIR se realizează doar pentru a se ţine evidenţa persoanelor care pot desfăşura activităţile prevăzute de lege ca fiind exercitate exclusiv de practicienii în insolvenţă. Eventuala răspundere patrimonială a formei de organizare a profesiei sau a practicianului se realizează în condiţiile legii, în limita patrimoniului de afectaţiune conform art. 2324 alin. (4) din C. civ.
În acest context, este corectă statuarea instanţei de apel în sensul că nu trebuie exclusă de plano posibilitatea antrenării răspunderii, inclusiv delictuale, a practicianului în insolvenţă pentru faptele săvârşite în perioada în care a activat într-una din formele prevăzute de lege, statuare întemeiată pe dispoziţiile art. 98 din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, expuse mai sus.
Pentru stabilirea corectă şi completă a situaţiei de fapt şi de drept deduse judecăţii, analiza problemei în discuţie trebuie să cuprindă o interpretare coroborată a dispoziţiilor legale care reglementează efectele radierii din registrul formelor de organizare asupra obligaţiilor de natura celor invocate în prezenta cauză, cu luarea în considerare a situaţiei concrete invocate de reclamantă, precum şi a normei care dispune că eventuala răspundere patrimonială a formei de organizare a profesiei sau a practicianului se realizează în condiţiile legii, în limita patrimoniului de afectaţiune conform art. 2.324 alin. (4) din C. civ., cu observarea dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa de urgenţă nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă.
În lipsa analizei acestor elemente necesare pentru stabilirea condiţiilor în care este posibilă angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, în situaţia concretă dedusă judecăţii, reclamanta solicitând atragerea răspunderii juridice a pârâtului, în calitatea sa de practician în insolvenţă, pentru activitatea desfăşurată în cadrul formei de organizare unipersonală, prin raportare la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este fondat motivul de recurs care vizează faptul că instanţa de apel nu a realizat o examinare corespunzătoare a condiţiilor în care poate opera eventuala răspundere civilă delictuală invocată în cauză, în vederea stabilirii calităţii procesuale pasive a pârâtului chemat în judecată.
Reţinând că motivele de recurs invocate de recurenta reclamantă sunt întemeiate, în sensul celor arătate mai sus, văzând prevederile art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Comuna Periam prin Primar împotriva deciziei nr. 315 din 23 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, pe care o va casa şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Sursa informației: www.scj.ro.
