Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
74 views
Potrivit art. 133 pct. 2 teza a doua C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţe sunt succesive şi cel puţin una dintre instanţele aflate în conflict este competentă să soluţioneze cauza.
Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.
În acest sens, reţine că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta, grefier în cadrul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, urmăreşte valorificarea rezultatului examenului de grefier arhivar cu studii superioare organizat de Curtea de Apel Ploieşti, examen pe care l-a promovat, sens în care solicită obligarea Ministerului Justiţiei la modificarea statului de funcţii, obligarea Curţii de Apel Ploieşti la emiterea deciziei de încadrare în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare începând cu data de 17 decembrie 2018 (data susţinerii şi promovării examenului de grefier arhivar cu studii superioare) şi obligarea instanţelor Curtea de Apel Ploieşti şi Curtea de Apel Bucureşti la plata diferenţelor salariale.
Raportat la capătul de cerere principal, Înalta Curte reţine că reclamanta a solicitat, potrivit petitului principal, obligarea Ministerului Justiţiei la modificarea statelor de funcţii, ceea ce presupune emiterea unui ordin în acest sens de către ministrul justiţiei.
Totodată, Înalta Curte reţine că, prin natura sa, cererea având ca obiect obligarea Ministerului Justiţiei la modificarea statelor de funcţii, prin ordin al ministrului Justiţiei, conform dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, atrage competenţa instanţei de contencios administrativ, deoarece, aşa cum reiese din motivarea cererii de chemare în judecată (a se vedea pct. 3 de la pagina 5 a cererii), conflictul a fost generat de (presupusul) refuz(ul) al unei autorităţi publice, respectiv al unui organ de specialitate al administraţiei publice centrale (Ministerul Justiţiei), apreciat de reclamantă, ca nejustificat în sensul definit prin art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, de a da curs favorabil cererii reclamantei.
Totodată, a arătat că justificarea refuzului de a emite decizie de încadrare în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare a avut la bază adresa nr. x/20.12.2018 emisă de Ministerul Justiţiei.
Constatând, aşadar, că, prin natura sa, primul capăt de cerere, astfel cum a fost formulat, atrage competenţa instanţei de contencios administrativ, Înalta Curte reţine că, pentru stabilirea competenţei materiale, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice şi, respectiv, criteriul valoric, în cazul de faţă, fiind aplicabil criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ.
Aşadar, fiind vorba despre un act administrativ al unei autorităţi publice centrale, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cererii prin care se solicită emiterea acestui act revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.
Din punct de vedere al instanţei competente teritorial, Înalta Curte reţine că legea contenciosului administrativ prevede la art. 10 alin. (3) faptul că reclamantul persoană fizică se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său, ceea ce, în speţă, atrage competenţa Curţii de Apel Bucureşti, în considerarea domiciliului reclamantei (aflat în oraşul Alexandria, judeţul Teleorman).
Totodată, având în vedere că reclamanta a chemat în judecată şi anumite instanţe judecătoreşti, printre care şi Curtea de Apel Bucureşti (pentru perioada în care a activat/activează în cadrul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, ca urmare a transferului de la Judecătoria Câmpina), în speţă, devin incidente dispoziţiile referitoare la competenţa facultativă prevăzută de textul art. 127 alin. (2) raportat la art. 127 alin. (2^1) din C. proc. civ., care vizează şi ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, aceste dispoziţii având caracter special, derogatoriu faţă de normele de competenţă teritorială prevăzute de Legea contenciosului administrativ.
Aşadar, în cazul cererii introduse împotriva unei instanţe de judecată care ar fi de competenţa respectivei instanţe (în speţă, Curtea de Apel Bucureşti), reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.
Cum reclamanta nu a înţeles să uzeze de posibilitatea conferită de art. 127 alin. (2) C. proc. civ., sesizând o instanţă din Bucureşti, devin incidente prevederile art. 116 din C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Aşa fiind, Curtea de Apel Bucureşti nu era îndreptăţită să se desisteze în favoarea unei instanţe de acelaşi grad învecinate (Curtea de Apel Piteşti), în speţă, competenţa din punct de vedere teritorial fiind deja fixată prin opţiunea reclamantei.
În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Sursa informației: www.scj.ro.
