Solicitare în vederea dispunerii obligării pârâtei la achitarea diurnei de detaşare cu menţiunea că sumele sunt neimpozabile. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Vâlcea competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin acţiunea înregistrată la 3 octombrie 2022 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta INSTITUŢIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la achitarea diurnei de detaşare în funcţia de preşedinte al Biroului Electoral al Sectorului 3 – Municipiul Bucureşti, pentru perioada 06.09.2019 – 29.11.2019, constituit cu ocazia alegerilor prezidenţiale din anul 2019, conform Legii nr. 370/2004 republicată şi modificată.

Astfel, reclamanta A. a învestit Tribunalul Vâlcea cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâtă fiind INSTITUŢIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.

Dreptul comun pentru soluţionarea conflictelor de muncă este reglementat de dispoziţiile art. 266-275 din Codul muncii şi de Legea nr. 62/2011 privind dialogul social (în vigoare la momentul demarării litigiului).

Art. 269 Codul muncii stipulează în alin. (1) că:

„Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti stabilite potrivit legii”, iar conform alin. (2):

„Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa”.

Conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, care completează art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii reclamanta a introdus acţiunea la Tribunalul Vâlcea, unde aceasta îşi are domiciliul.

Referitor la prevederile art. 127 C. proc. civ., invocate de instanţele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, aceste dispoziţii legale reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt norme speciale, derogatorii de la normele de competenţă teritorială, care stabilesc un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei la care/pe lângă care îşi desfăşoară activitatea judecătorul, care are calitate de reclamant al unei pricini de competenţa instanţei respective ori a uneia inferioare ei.

În speţă, nu prezintă relevanţă ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, la data promovării acţiunii, reclamanta avea calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, nefiind, astfel, reclamant al unei pricini de competenţa instanţei respective ori a uneia inferioare ei.

Aşa fiind, în mod corect reclamanta a introdus acţiunea la Tribunalul Vâlcea, respectiv la instanţa în circumscripţia căreia îşi are domiciliul.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând şi prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Sursa informației: www.scj.ro.