Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
493 views
Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1166/2020
NCPC: art. 431, art. 509 alin. (1) pct. 8
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, alin. (2) al aceluiaşi articol statuând asupra situaţiilor în care sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.
În conformitate cu art. 431 C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.
Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiţii, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleaşi părţi, obiect şi cauză.
Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având aceeaşi cauză, obiect şi aceleaşi părţi. Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.
Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiţii, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.
Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi. Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.
Or, în speţă, se constată că cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât între cele două hotărâri indicate ca fiind contradictorii nu există o similitudine juridică sub aspectul identităţii de obiect şi cauză.
Astfel, în primul litigiu – soluţionat prin decizia civilă nr. 646/A din 22 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, obiectul litigiului l-a constituit contestaţia împotriva măsurii dispuse de către administratorul judiciar de respingere a cererii de plată formulată de B. S.R.L. în data de 16.02.2017.
În cel de al doilea litigiu – soluţionat prin decizia civilă nr. 146 din 10 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a cărei retractare se solicită, obiectul litigiului l-a constituit contestaţia la executare formulată de C. S.A. privind anularea tuturor formelor de executare silită în dosarul execuţional nr. x/2018 al BEJ G. şi a actului de executare constând în înfiinţare poprire asupra conturilor de insolvenţă deschise la H. S.A.
Este evident că sub aspectul obiectului celor doua acţiuni, privit ca obiect material, nu există identitate între cele două contestaţii, prima contestaţie priveşte măsurile dispuse de către administratorul judiciar, iar cea de a doua priveşte anularea formelor de executare silită.
Împrejurarea că unele argumente folosite într-o cauză au privit un capăt de cerere formulat în cealaltă cauză nu înlătură concluzia anterioară, pentru că identitatea se verifică prin raportare la obiectul cererilor şi nu la argumentele folosite de părţi sau reţinute de instanţă.
În raport de cele arătate, în speţă, nu poate fi reţinută identitatea de obiect dintre litigii, fapt care conduce şi la inexistenţa, din acest motiv, a identităţii de cauză.
În concluzie, nu poate fi reţinută incidenţa prevederilor dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât între cele două hotărâri indicate ca fiind contradictorii nu se poate pune în discuţie că problema litigioasă ar fi primit rezolvări diferite, decizia nr. 146 din 10 februarie 2020 a Tribunalului Timiş neîncălcând puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 646/A din 22 octombrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara.
Faţă de argumentele precedente, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire declarată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 146 din 10 februarie 2020, pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.
Sursa informației: www.scj.ro.