Revista Română de Executare Silită nr. 1/2016: cuprinsul și rezumatele articolelor

I. DOCTRINĂ

Bogdan Alex Arghir – Contestația la executare: mijloc de restabilire a echilibrului juridic între consumatori și instituțiile de credit

Este de notorietate faptul că în ultimii 10 ani activitatea de creditare a fost, cu anumite variații, relativ relaxată și intensă, iar gradul de îndatorare al clienților consumatori a suferit modificări subtanțiale, statisticile Băncii Naționale a României fiind elocvente sub acest aspect. Or, nefiind ferită de consecințele crizei financiare internaționale, România se confruntă cu un număr ridicat de litigii inițiate de instituțiile de credit în vederea executării silite a debitelor pe care le înregistrează clienții.

Astfel, văzându-li-se patrimoniul executat silit, debitorii au reacționat față de poziția instituțiilor de credit prin formularea de contestații la executare, în cadrul cărora au invocat nulitatea unor clauze contractuale considerate a fi abuzive.

În condițiile în care domeniul protecției consumatorilor, din perspectiva clauzelor abuzive, este pe cât de vast și de provocator, pe atât de actual în cadrul întregii Uniuni Europene, prezentul studiu își propune să evidențieze și să analizeze mecanismele reglementate de legiuitor în virtutea cărora instanțele de judecată sunt chemate să intervină în relația dintre consumatori și instituțiile de credit, în vederea restabilirii echilibrului juridic dintre aceștia, îndeosebi în situația declanșării executării silite.

 

Viorel Mihai Ciobanu, Traian Cornel Briciu – Analiza O.U.G. nr. 1/2016, în lumina Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895/2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 666 C. pr. civ.

Considerentele cuprinse în par. 28 din Decizia nr. 895/2015 a Curţii Constituţionale nu sunt decisive în explicarea dispozitivului, care vizează numai aspectul de compatibilitate al art. 666 C. pr. civ. cu dispoziţiile constituţionale. Aceste considerente se referă la aplicarea în timp a efectelor deciziei Curţii Constituţionale, iar nu la problema compatibilităţii dintre textele legale şi Constituţia României.

Considerentele cuprinse în par. 28 din Decizia nr. 895/2015 sunt contradictorii, lipsite de claritate, iar aplicarea lor presupune interpretări suplimentare din partea instanţelor de executare.

 

Alexandra Constantinescu – Garanţia pentru evicţiune – implicaţii pe plan material şi procesual-execuţional

Studiul de faţă îşi propune să aducă în prim plan elemente de drept material şi procesual-execuţional relevante în materia obligaţiei de garanţie pentru evicţiune, susţinute prin trimiteri la doctrina juridică de specialitate, precum şi la soluţii jurisprudenţiale recente.

Obiect al unor controverse doctrinare inepuizabile în planul dreptului substanţial, obligaţia de garanţie pentru evicţiune dezvăluie un mecanism complex ce ridică probleme şi sub aspect procesual, atât în faza judecăţii, cât şi în cea a executării silite.

 

Arina Dragodan – Modificările aduse în materia executării silite de noul Cod de procedură fiscală

Legea nr. 207 din 23 iulie 2015 privind Codul de procedură fiscală a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016, după numeroase consultări cu mediul de afaceri, începute încă din anul 2013 şi fiind precedată de multiple modificări ale vechiului cod, intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2004. Materia executării silite a suferit modificări importante în noul Cod de procedură fiscală, acestea constituind obiectul de studiu al articolului de faţă. Privit în ansamblul său însă, noul Cod nu aduce schimbări semnificative faţă de vechea reglementare. Tocmai din acest motiv, nu putem vorbi de un veritabil nou Cod de procedură fiscală, aşa cum a fost cazul reformei procedurii civile, ci, mai degrabă, de o rescriere a mai multor texte ce ridicau dificultăţi în aplicare, prin actualizarea acestora în privinţa corelării lor cu alte acte normative şi îmbunătăţirea ca urmare a conturării unei practici a organelor fiscale.

Legiuitorul fiscal a dorit simplificarea procedurii executării silite a creanţelor fiscale, urmărindu-se, astfel, creşterea eficienţei colectării prin utilizarea mijloacelor coercitive ale statului.

 

Ioan Leş – Reflecţii asupra unei recente decizii de neconstituţionalitate în materia executării silite

În cuprinsul studiului de faţă, autorul aduce critici severe unei recente decizii de neconstituţionalitate privitoare la încuviinţarea executării silite de către executorul judecătoresc. Criticile de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile art. 665 C. pr. civ., în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 138/2014 (în prezent art. 666) şi pornesc de la constatarea conform căreia, prin încuviinţarea executării silite de către executorul judecătoresc, acesta a preluat o parte din funcţiile specifice instanţei de judecată. Autorul subliniază că o atare abordare nu este sustenabilă, întrucât faza executării silite este una fundamental diferită de cea de judecată, iar în cadrul ei nu se manifestă funcţia jurisdicţională propriu-zisă a statului.

De asemenea, autorul critică şi susţinerea de neconstituţionalitate conform căreia, dispoziţiile evocate nu asigură un control judecătoresc asupra încheierii de încuviinţare a executării. În acest scop, sunt invocate dispoziţiile art. 666 alin. (6) C. pr. civ., text ce permite exercitarea efectivă a contestaţiei la executare, atât în privinţa încheierilor de admitere, cât şi a celor de respingere a cererii de încuviinţare a executării silite.

Autorul mai subliniază faptul că soluţia de neconstituţionalitate va determina introducerea unui formalism nejustificat, care nu este în concordanţă cu tendiţele tot mai accentuate de creare a unui spaţiu european de justiţie în care hotărârile judecătoreşti să poată fi executate în ţările membre ale Uniunii Europene, fără condiţionări deosebite. În final, autorul conchide că rezultatul unei asemenea decizii de neconstituţionalitate ar putea fi acela al supraaglomerării instanţelor judecătoreşti cu cereri ce pot fi soluţionate şi de către executorii judecătoreşti, oferindu-se aceleaşi garanţii.

 

Gabriela Răducan – O problematică aparte privind încuviinţarea executării silite la graniţa dintre decizia de neconstituţionalitate şi noul context legislativ

Câtă vreme ne rezumăm la o interpretare în acord strict cu dreptul nostru intern, problema analizată îşi poate găsi cu uşurinţă rezolvare. Când apar şi elemente care interesează dreptul european, suntem obligaţi să schimbăm parametrii de analiză. La graniţa interpretării aspectelor de controversă dintre dreptul intern şi dreptul european convenţional stă principiul aplicării prioritate a celui din urmă şi tocmai acest principiu ar trebui să traseze linia directoare. Aparent, de la momentul naşterii normei art. 666 C. pr. civ. (privind abilitarea executorului judecătoresc de a încuviinţa executarea silită) şi până la declararea neconstituţionalităţii sale, putem vorbi de o prezumţie de constituţionalitate. Rămâne însă de văzut cât de „constituţională” poate fi o dispoziţie legală care mai fusese declarată neconstituţională şi sub imperiul legii procesuale anterioare. Dar dincolo de neconstituţionalitate trebuie observat că perioada de existenţă a acestei norme poate atrage şi probleme de neconvenţionalitate, care pot fi invocate ex officio de judecătorul naţional. Încheierea de încuviinţare a executării silite emisă de un executor judecătoresc, iar nu de instanţă, este neconvenţională, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 6 par. 1 şi art. 13 din Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 47 şi art. 52 alin. (3) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 1 alin. (4), art. 21 alin. (3), art. 124 şi art. 147 alin. (4) din Constituţia României, având în vedere că este exclusă, astfel, de la controlul judecătoresc, cu consecinţa încălcării dreptului la un proces echitabil. Aşadar, se pune problema valorificării doar a neconstituţionalităţii sau şi a neconvenţionalităţii în contestaţiile la executare pendinte la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895/2015. Teoretic, apar două perspective de interpretare, sensibil diferite. Practic, revine judecătorului naţional rolul de a interpreta şi de a aplica legea, aceasta fiind menirea sa.

Dincolo de această problematică, noul art. 666 C. pr. civ. reaşază lucrurile în matca lor firească şi, în plus, prin restructurarea sa ce unifică procedura încuviinţării silite cu cea a inserării formulei executorii, creează o mai bună administrare a justiţiei.

 

II. CEDO – analize, comentarii, jurisprudență

 

Claudiu Drăguşin, Vasile Bozeșan – Hotărârile CEDO – titluri executorii

În cazul în care hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului obligă statul român la alte obligaţii decât cele privind satisfacţia echitabilă sau alte cheltuieli, singura instanţă competentă să stabilească dacă statul a încălcat obligaţiile stabilite printr-o hotărâre pronunţată de CEDO este chiar această Curte, prin mecanismul pus la dispoziţia Comitetului Miniştrilor, iar nu instanţele naţionale.

În schimb, hotărârea Curţii, sub aspectul sumei constituind reparaţia echitabilă şi al celorlalte cheltuieli, precum şi convenţia de rezolvare pe cale amiabilă a cauzei, semnată de părţi, constituie titluri executorii, susceptibile de punere în executare silită prin intermediul executorilor judecătoreşti şi al instanţelor naţionale de executare.

 

III. DREPT COMPARAT

 

Mihail Buşuleac – Rolul instanţei de judecată în cadrul procedurii de executare a documentelor executorii cu caracter civil

Dreptul fundamental la un proces echitabil, garantat de art. 6 al Convenţiei europene a drepturilor omului, cuprinde şi executarea deciziilor de către instanţă într o perioadă rezonabilă de timp. Justeţea acestui fapt rezultă şi din practica CEDO, potrivit căreia Republica Moldova are cele mai multe condamnări pentru neexecutarea hotărârilor definitive. Astfel, dreptul la un proces echitabil pare o iluzie în cazul în care nu există un sistem de executare efectiv.

În această privinţă, este importantă Rezoluţia nr. 3 a celei de a 24 a Conferinţe Europene a Miniştrilor Justiţiei cu privire la „Concepţiile şi mijloacele generale de a obţine executarea efectivă a deciziilor judiciare”, care a avut loc la Moscova în octombrie 2001. Ca rezultat, la 18 septembrie 2002, Comitetul Miniştrilor a adoptat rezoluţia Res (2002) 12, constituind Comisia Europeană pentru Eficienţa Justiţiei. Comisia, printre altele, a luat în considerare principiul accesului la justiţie şi funcţionării corecte şi efective a instanţelor judecătoreşti, accentuând importanţa executării deciziilor judecătoreşti într un mod efectiv şi într un timp limitat rezonabil.

Eficacitatea sistemului de executare este de o importanţă decisivă pentru sistemul justiţiei civile în ansamblu. Eficacitatea procedurilor de executare, la fel ca şi statutul, activităţile şi instruirea executorilor judecătoreşti, constituie nucleul acestui sistem.

Executarea corectă şi eficientă a deciziilor judecătoreşti este posibilă numai în cazul în care atât societatea, cât şi statul respectă şi se supun procedurilor de executare. Executarea eficientă a deciziilor judecătoreşti depinde de calitatea activităţii executorilor judecătoreşti. Executorii judecătoreşti din Republica Moldova nu sunt o excepţie în această privire, astfel, managementul, profesionalismul, instruirea şi remunerarea adecvată a lor trebuie să fie concentrate, dezvoltate şi întărite în ansamblu.

Procedura de executare silită a fost supusă mai multor reforme. Remarcabil este faptul că, începând cu anul 2002, se conturează tendinţa de a spori autonomia, atât administrativă, cât şi procedurală a executorilor judecătoreşti. Astfel, dacă până în anul 2003, aceasta era reglementată de Codul de procedură civilă în redacţia anului 1964, iar executorii judecătoreşti îşi desfăşurau activitatea sub controlul preşedintelui instanţei de judecată, în anul 2004 a fost adoptat un act legislativ ce reglementează anume procedura de executare – Codul de executare –, iar atribuţiile procesuale ale executorilor judecătoreşti sunt substanţial extinse. Iar odată cu reformarea sistemului de executare din anul 2010, au fost introduse mai multe modificări în Codul de executare, ultimul fiind republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 214 220 din 704 din 5 noiembrie 2010.

Reformele în sistemul de drept din Republica Moldova au promovat permanent inde-pendenţa şi eficacitatea sistemului execuţional. Însă rolul instanţelor judecătoreşti în procesul execuţional nu a fost limitat, din contră, au fost create pârghii noi privind controlul jude¬cătoresc asupra activităţii executorilor judecătoreşti şi fiind stabilite noi împuterniciri.

 

IV. DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

Decizia nr. 895/2015 referitoare la exceptia de necostitutionalitate a dispozitiilor art. 641 si art. 666 din Codul de procedura civila

 

V. PRACTICĂ JUDICIARĂ

1. Aplicarea dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. Proces-verbal de preluare unilaterală a bunului imobil. Natura juridică a procesului-verbal. Inadmisibilitatea contestaţiei la executare

2. Calitatea de debitor în faza executării silite. Competenţa executorului judecătoresc

3. Calitatea procesuală activă a terţului în contestaţia la executare vizând urmărirea silită mobiliară ori imobiliară ori predarea silită a bunului imobil sau mobil

4. Cenzurarea onorariului de avocat în faza executării silite

5. Contestaţie la titlu

6. Contestaţie la titlu versus contestaţie la executare silită propriu-zisă. Limitele disponibilităţii în calificarea contestaţiei

7. Data de la care produce efecte hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de debitor

8. Executarea obligaţiei de restituire taxă de poluare stabilită prin hotărâre judecătorească. Necesitatea parcurgerii procedurii reglementate de Ordinul MFP nr. 365/741/2014

9. Executarea obligaţiei de restituire taxă de poluare stabilită prin hotărâre judecătorească. Necesitatea respectării dispoziţiilor O.U.G. nr. 8/2014

10. Executarea silită a obligaţiei de plată a alocaţiei de plasament care incumbă autorităţilor locale. Lipsa caracterului de titlu executoriu al hotărârii consiliului judeţean prin care se instituie măsura plasamentului

11. Executarea voluntară a unei hotărâri judecătoreşti prin care o casă de pensii este obligată să recalculeze pensia prin folosirea unui stagiu de cotizare redus cu consecinţa diminuării pensiei, a inexistenţei unor diferenţe de drepturi de pensie de încasat şi stabilirii unor diferenţe de drepturi de pensie achitate în plus. Inexistenţa unor obligaţii care să fie executate silit. Imposibilitatea invocării pe calea contestaţiei la executare a unor critici referitoare la alte aspecte privind modul de calcul al pensiei şi stabilirea unui debit în sarcina beneficiarului pensiei – notă de judecător Răzvan Anghel

12. Imposibilitatea acoperirii debitului executat silit din alt cont bugetar. Lipsa relei-credinţe a debitorului

13. Încuviinţarea executării silite. Limitele executării silite

14. Necesitatea motivării corespunzătoare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii fiscale