Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
68 views
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Alba şi Tribunalul Cluj, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, pentru următoarele considerente:
În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.
Înalta Curte reţine că acţiunea introductivă are ca obiect obligarea pârâtei Curtea de Apel Cluj la eliberarea unei adeverinţe care să conţină media venitului net, în vederea recalculării pensiei de serviciu, şi plata diferenţelor rezultate. Reclamanta are calitatea de grefier pensionar la data introducerii acţiunii.
Contrar celor reţinute de Tribunalul Alba, dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii nu sunt incidente în cauză la stabilirea competenţei teritoriale, având în vedere că este îndeplinită situaţia premisă privind calitatea de parte a Curţii de Apel Cluj, sens în care se vor aplica normele de competenţă speciale prevăzute la alin. (2) şi (2^1) al art. 127 C. proc. civ., ca o derogare de la normele de competenţă generală.
Înalta Curte constată că, în cauză, relevante sunt calitatea de pârâtă a Curţii de Apel Cluj, care este o instanţă superioară instanţei competente să soluţioneze cauza potrivit art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, precum şi opţiunea reclamantei privind instanţa sesizată.
Astfel, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, aplicabilă cauzei:
„în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii”.
Totodată, conform art. 127 alin. (2^1) C. proc. civ.:
„dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz”.
Întrucât reclamanta a formulat acţiunea împotriva Curţii de Apel Cluj, instanţă superioară celei căreia i-ar fi revenit, potrivit normelor generale, competenţa să soluţioneze cauza în primă instanţă, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile speciale ale art. 127 alin. (2) şi (2^1) C. proc. civ.
În consecinţă, reclamanta avea posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva Curţii de Apel Cluj, fie chiar la Tribunalul Cluj, aplicând regula generală, fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate.
În cauză, Înalta Curte reţine faptul că potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (2^1) C. proc. civ., reclamanta a învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Alba, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Alba-Iulia, învecinată Curţii de Apel Cluj, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Cluj, competent să soluţioneze cauza potrivit normelor generale.
Potrivit dispoziţiilor legale evocate, dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv reclamantei, astfel că, odată ce şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la o altă instanţă din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, instanţa astfel învestită neavând posibilitatea de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opţiune.
Prin urmare, Înalta Curte constată că, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamanta a ales în mod definitiv să sesizeze una dintre instanţele deopotrivă competente, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Cluj, respectiv Tribunalul Alba, instanţă competentă să soluţioneze această cauză.
Faţă de considerentele anterior expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (2^1) şi art. 116 C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.
Sursa informației: www.scj.ro.
