Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
170 views
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 111/RC/2021
NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 438 alin. (1) pct. 12, art. 448 alin. (1) pct. 1; L. nr. 682/2002: art. 19
Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.
Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.
Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale – inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal – şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale – încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.
Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Acest caz de recurs în casaţie devine incident ori de câte ori se constată că pedeapsa aplicată de instanţă nu se încadrează în limitele stabilite în norma de încriminare pentru infracţiunea consumată, pentru tentativă sau prin reţinerea unor cauze de agravare, de atenuare a pedepsei ori reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare.
În ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. – invocat de recurentul inculpat A. în susţinerea căii de atac – se constată că acesta nu este incident în cauza dedusă judecăţii. În cadrul acestui caz de casare, legiuitorul are în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, în raport de încadrarea juridică a faptei şi de cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale, fiind exclusă orice analiză sub aspectul reindividualizării pedepsei. În procedura recursului în casaţie se verifică legalitatea pedepsei aplicate în raport cu încadrarea juridică şi circumstanţele de fapt reţinute, în mod definitiv, de instanţa de apel.
În speţă, se constată că recurentul inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (11 acte materiale).
În prezenta cale extraordinară de atac, recurentul inculpat a criticat, prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., greşita nereţinere a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, susţinând că, nefiindu-i acordat beneficiul reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, s-a ajuns la aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele legale.
Înalta Curte constată însă că, în cauză, instanţele de fond şi de apel au analizat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru reţinerea, în favoarea inculpatului A., a cauzei legale de reducere a pedepsei menţionate, constatând că aceasta nu este incidentă, în condiţiile în care, din actele aflate la dosar, nu a rezultat îndeplinirea uneia dintre condiţiile esenţiale prevăzute cumulativ de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv cea referitoare la facilitarea tragerii la răspundere penală a altor infractori.
Critica apărării vizând nereţinerea în cauză a art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor (invocată şi în calea de atac a apelului), nu poate fi primită de către Înalta Curte, în calea de atac a recursului în casaţie verificându-se doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de către instanţele anterioare.
Astfel, faţă de criticile formulate, se constată că nu este incident în speţă cazul de recurs în casaţie invocat, pedeapsa de 8 ani închisoare (pentru infracţiunea de luare de mită în formă continuată) la care a fost condamnat recurentul inculpat A., prin raportare la încadrarea juridică reţinută în cauză, fiind situată în limitele prevăzute de lege.
Totodată, se reţine că, soluţia adoptată de instanţele anterioare, în sensul respingerii solicitării de a se reţine dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 în favoarea recurentului inculpat, cu consecinţa modificării limitelor de pedeapsă, este în acord cu practica instituită prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 67 din 26 februarie 2015, precum şi prin Decizia nr. 3/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
Având în vedere considerentele expuse, cum motivele invocate în susţinerea căii de atac nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 22/P din 8 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie în dosarul nr. x/2015.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.
Sursa informației: www.scj.ro.
