Procedura de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale în cazul creanţelor administrate de către organul fiscal central (OMFP nr. 3831/2015)

 

 

În M. Of. nr. 874 din 23 noiembrie 2015, s-a publicat Ordinul ministrului finanţelor publice (OMFP) nr. 3831/2015 pentru aprobarea Procedurii de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale în cazul creanţelor administrate de către organul fiscal central (M. Of. nr. 785 din 21 octombrie 2015)

 

Vă prezentăm, în continuare, prevederile Procedurii de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale în cazul creanţelor administrate de către organul fiscal central:

 

Art. 1 („Dispoziţii generale”)

Art. 1 la primul alineat prevede faptul că respectiva procedură se aplică pentru obligaţiile de plată administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, precum şi pentru cele stabilite de alte direcţii de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi care, potrivit legii, se transmit spre recuperare Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Potrivit alineatului următor, facilităţile fiscale prevăzute de O.U.G. nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale, denumită în continuare ordonanţă de urgenţă, se acordă de către următoarele structuri, denumite în continuare organe fiscale competente:

a) Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin organele fiscale subordonate, pentru obligaţiile de plată administrate de aceasta, cu excepţia celor prevăzute la lit. b);

b) direcţiile de specialitate din Ministerul Finanţelor Publice, pentru obligaţiile stabilite de acestea şi care, potrivit legii, se transmit spre recuperare Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

În continuare, stabilește faptul că obligaţiile de a căror plată depinde acordarea facilităţii sunt cele administrate/stabilite de fiecare dintre organele fiscale competente prevăzute la alin. (2).

La alineatul următor, prevede faptul că pentru contribuabilii care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, facilităţile prevăzute de ordonanţa de urgenţă se acordă atât pentru obligaţiile de plată datorate de aceştia, cât şi pentru cele ale sediilor sale secundare şi se analizează raportat la totalul obligaţiilor contribuabilului şi a sediilor sale secundare.

Conform penultimului alineat, contribuabilii fără domiciliu fiscal în România care au obligaţii de plată neachitate la termen pot beneficia de facilităţile fiscale prevăzute de ordonanţa de urgenţă. În acest caz se aplică în mod corespunzător prevederile art. 18 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul de procedură fiscală.

În sfârșit, la ultimul alineat dispune faptul că prin obligaţii de plată administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală se înţelege inclusiv:

a) drepturile vamale transmise organului fiscal competent de autoritatea vamală, în vederea recuperării;

b) creanţele bugetare transmise acesteia, spre recuperare, potrivit legii, de către Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii – S.A. – I.F.N.

 

Art. 2 („Obiectul facilităţilor fiscale”)

Art. 2 prevede următoarele:

„(1) Organul fiscal competent acordă următoarele facilităţi fiscale:

a) amânarea la plată a obligaţiilor de plată accesorii, până la data soluţionării cererii de anulare a accesoriilor sau, în cazul în care nu se depune cererea de anulare a accesoriilor, până la data de 30 iunie 2016 inclusiv, pentru contribuabilii care notifică organul fiscal competent, conform art. 5 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă;

b) anularea obligaţiilor de plată accesorii.

(2) Categoriile de obligaţii de plată accesorii care, potrivit legii, pot face obiectul facilităţilor fiscale prevăzute la alin. (1) sunt următoarele:

a) penalităţile de întârziere;

b) o cotă de 54,2% din dobânzi;

c) o cotă de 77,1% din majorările de întârziere datorate de contribuabili până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 39/2010 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 46/2011.

(3) Obligaţiile de plată accesorii prevăzute la alin. (2) sunt aferente:

a) obligaţiilor de plată principale restante la 30 septembrie 2015 inclusiv;

b) obligaţiilor de plată principale declarate suplimentar de contribuabil prin declaraţie rectificativă prin care se corectează obligaţiile fiscale principale cu scadenţe anterioare datei de 30 septembrie 2015 inclusiv;

c) obligaţiilor de plată principale cu termene de plată până la 30 septembrie 2015 inclusiv şi stinse până la această dată;

d) obligaţiilor de plată principale cuprinse în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecţii fiscale în derulare la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă.

(4) Pentru obligaţiile eşalonate la plată potrivit O.U.G. nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonării la plată, aprobată prin Legea nr. 15/2012, cu modificările şi completările ulterioare, şi pentru care eşalonarea se finalizează până la data de 31 martie 2016, se anulează cota de 54,2% din dobânda eşalonată la plată aferentă ratelor cu termene de plată ulterioare datei de 1 octombrie 2015. În acest caz, penalităţile de întârziere amânate la plată se anulează potrivit O.U.G. nr. 29/2011, aprobată prin Legea nr. 15/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Prevederile alin. (3) lit. b) sunt aplicabile şi obligaţiilor de plată reprezentând taxa pe valoarea adăugată cu scadenţe anterioare datei de 30 septembrie 2015 şi care rezultă din înscrierea în rândurile de regularizări din decontul de TVA a taxei colectate prin care se corectează taxa pe valoarea adăugată cu scadenţe anterioare datei de 30 septembrie 2015 inclusiv.

(6) Ori de câte ori se face o regularizare potrivit alin. (5), în scopul stabilirii obligaţiilor de plată accesorii ce pot face obiectul anulării, contribuabilii trebuie să detalieze taxa pe valoarea adăugată înscrisă pe rândul de regularizare, cu precizarea, în cererea de anulare a accesoriilor, a perioadei fiscale, a scadenţei, precum şi a sumei.

(7) Prin inspecţii fiscale în derulare la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă se înţelege inspecţiile începute anterior acestei date şi pentru care s-a emis decizie de impunere după această dată”.

 

Art. 3 („Procedura de acordare a amânării la plată”)

Art. 3 are următorul conținut: „(1) Contribuabilii îşi exprimă intenţia de a beneficia de anularea obligaţiilor de plată accesorii potrivit ordonanţei de urgenţă, prin depunerea la registratura organului fiscal competent sau prin comunicarea prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a unei notificări.

(2) Notificarea se soluţionează în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia, de către organul fiscal competent, prin emiterea unei decizii de amânare la plată a obligaţiilor de plată accesorii, prevăzută în anexa nr. 1. Notificările depuse anterior publicării prezentei proceduri în Monitorul Oficial al României, Partea I, se soluţionează în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data publicării.

(3) Notificarea va cuprinde cel puţin următoarele elemente:

a) datele de identificare a contribuabilului: denumirea/numele şi prenumele acestuia, a/ale reprezentantului legal/ reprezentantului fiscal/împuternicitului, dacă este cazul, domiciliul fiscal, codul de identificare fiscală, numărul de telefon/fax al acestora, adresa de e-mail, inclusiv datele de identificare pentru sediile secundare înregistrate fiscal, potrivit legii;

b) obiectul notificării, respectiv intenţia de a beneficia de anularea obligaţiilor de plată accesorii prevăzute la art. 2 alin. (2);

c) data şi semnătura contribuabilului/reprezentantului legal/reprezentantului fiscal/împuternicitului.

(4) În baza notificării, organul fiscal competent emite şi comunică:

a) contribuabilului – decizia de amânare la plată a obligaţiilor de plată accesorii;

b) instituţiilor de credit la care debitorul are deschise conturile bancare şi/sau terţilor popriţi care deţin/datorează sume de bani debitorului – adresa de sistare temporară, totală sau parţială, a executării silite prin poprire.

(5) Odată cu emiterea actelor prevăzute la alin. (4) şi (9), pentru obligaţiile de plată accesorii care fac obiectul amânării la plată:

a) nu începe sau se suspendă, după caz, procedura de executare silită;

b) nu se efectuează stingerea până la data soluţionării cererii de anulare a accesoriilor sau până la data de 30 iunie 2016 inclusiv, în cazul în care nu se depune această cerere.

(6) În situaţia în care pe perioada amânării la plată se emite decizie referitoare la obligaţiile de plată accesorii care cuprinde obligaţii de plată accesorii prevăzute la art. 2 alin. (2), organul fiscal competent emite, odată cu această decizie, şi decizia de modificare a deciziei de amânare la plată a obligaţiilor de plată accesorii, prevăzută în anexa nr. 2, prevederile alin. (4), (5) şi (9) aplicându-se în mod corespunzător ori de câte ori este cazul. Decizia de modificare a deciziei de amânare la plată a obligaţiilor de plată accesorii înlocuieşte decizia emisă anterior. Amânarea la plată a obligaţiilor de plată accesorii se acordă în baza notificării iniţiale.

(7) În cazul în care, ulterior emiterii deciziilor de amânare la plată a obligaţiilor de plată accesorii, se constată erori în conţinutul acestora, pe baza documentelor care atestă această situaţie, organul fiscal competent emite decizie de modificarea deciziei de amânare la plată a obligaţiilor de plată accesorii.

(8) În situaţia în care contribuabilul nu depune cererea de anulare a accesoriilor până la data de 30 iunie 2016, organul fiscal competent emite şi comunică decizia de pierdere a valabilităţii amânării la plată a obligaţiilor de plată accesorii, prevăzută în anexa nr. 3.

(9) În cazul în care notificarea este depusă la organul fiscal prevăzut la art. 1 alin. (2) lit. b), acesta comunică un exemplar al deciziei de amânare la plată şi organului fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. În acest caz, organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală transmite instituţiilor de credit la care debitorul are deschise conturile bancare şi/sau terţilor popriţi care deţin/datorează sume de bani debitorului adresa de sistare temporară, totală sau parţială, a executării silite prin poprire.

(10) În cazul obligaţiilor de plată stabilite de organul fiscal prevăzut la art. 1 alin. (2) lit. b), prin decizie referitoare la obligaţii de plată accesorii se înţelege titlul de creanţă prin care se individualizează obligaţiile de plată accesorii, potrivit legislaţiei specifice”.