537 views
| Decizia CCR | Actul normativ | Sumar |
|
D.C.C. nr. 236/2020 (M. Of. nr. 597 din 8 iulie 2020) |
Art. 118 din Codul de procedură penală |
Neconstituționalitate |
În M. Of. nr. 597 din 8 iulie 2020 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 236/2020 prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 246 şi art. 248 din Codul penal din 1969, art. 297 alin. (1) din Codul penal, art. 114 alin. (2) şi art. 118 din Codul de procedură penală, art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
Astfel, Curtea a stabilit că dispozițiile art. 118 din Codul de procedură penală, care nu reglementează dreptul martorului la tăcere şi la neautoincriminare sunt neconstituționale.
Obiectul excepției de neconstituționalitate
Art. 118 din Codul de procedură penală
„Art. 118
Dreptul martorului de a nu se acuza
Declaraţia de martor dată de o persoană care, în aceeaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa. Organele judiciare au obligaţia să menţioneze, cu ocazia consemnării declaraţiei, calitatea procesuală anterioară”.
Prin Decizia nr. 236/2020, Curtea Constituțională a admis ridicată de I.R.. în Dosarul nr. 436/121/2016 al Tribunalului Galaţi – Secţia penală, de G.D., D.M.B. şi de M.C.M. în Dosarul nr. 46.144/3/2016 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală, respectiv de S.B. în Dosarul nr. 31.983/3/2017 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală şi constată că soluţia legislativă cuprinsă în art. 118 din Codul de procedură penală, care nu reglementează dreptul martorului la tăcere şi la neautoincriminare, este neconstituţională.
Pe de altă parte, Curtea a respins ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 246 şi art. 248 din Codul penal din 1969, precum şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de I.R. în Dosarul nr. 436/121/2016 al Tribunalului Galaţi – Secţia penală, respectiv de D.M.B. şi de M.C.M. în Dosarul nr. 46.144/3/2016 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală.
De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de I.R. în Dosarul nr. 436/121/2016 al Tribunalului Galaţi – Secţia penală, respectiv de G.D., D.M.B. şi de M.C.M. în Dosarul nr. 46.144/3/2016 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi ale art. 114 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
