Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
140 views
Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 2392/2020
NCPC: art. 95 alin. (1) pct. 1, art. 107, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 135 alin. (1) şi (4), art. 235, art. 424 alin. (5), art. 429-430; L. nr. 31/1990: art. 132; C. muncii: art. 41, art. 50, art. 269 alin. (2)
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, aplicabilă la data iniţierii procesului (08.03.2018), „Necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie să fie invocată de părţi ori de judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe”.
Totodată, articolul 131 alin. (1) din acelaşi cod stabileşte că „La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu”.
Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate rezultă că excepţia de necompetenţă materială sau teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Conform art. 235 C. proc. civ., încheierea interlocutorie este acea încheiere prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.
Deşi textul de lege nu specifică, în mod evident, încheierea interlocutorie prejudecă fondul, motiv pentru care instanţa de judecată nu mai poate reveni asupra ei. Această ultimă caracteristică reiese fără niciun dubiu din prevederile art. 429-430 C. proc. civ., care stabilesc că, după pronunţarea hotărârii [încheierea este o hotărâre, astfel cum prevede art. 424 alin. (5) din C. proc. civ..], instanţa de judecată se dezînvesteşte şi niciun judecător nu mai poate reveni asupra părerii sale, urmând ca, în privinţa problemelor tranşate, să opereze autoritatea de lucru judecat. Chiar dacă după pronunţarea unei încheieri interlocutorii instanţa de judecată nu se dezînvesteşte de judecata dosarului, se poate considera că se dezînvesteşte de incidentul soluţionat prin intermediul încheierii interlocutorii, întrucât nu va mai putea lua în discuţie aspectele astfel soluţionate.
În speţă, prin încheierea din 17 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, instanţa de judecată a constatat competenţa sa generală, materială şi teritorială, în conformitate cu prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990, cu modificările ulterioare, raportat la art. 95 alin. (1) pct. 1 şi art. 107 din C. proc. civ.
Această încheiere nu a fost atacată odată cu hotărârea pronunţată în cauză, astfel încât are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.
Mai mult, Înalta Curte reţine că printr-o hotărâre definitivă instanţa de control judiciar a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea ordinului nr. 119/25.05.2018 şi a trimis cauza spre soluţionarea acestui capăt de cerere la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Faţă de cele arătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi art. 131, raportat la art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Sursa informației: www.scj.ro.
