640 views
|
Actul republicat în Monitorul Oficial |
Sumar |
| Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice
(M. Of. nr. 948 din 15 octombrie 2020)
|
Cuprinde normele minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor violenței domestice |
În M. Of. nr. 948 din 15 octombrie 2020 a fost republicată Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice.
Vă prezentăm, în continuare, cele mai importante dispoziții ale acestui act normativ.
Structura
– Capitolul I: Dispoziţii generale;
– Capitolul II: Instituţii cu atribuţii în prevenirea şi combaterea violenţei domestice;
– Capitolul III: Servicii sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice;
– Capitolul IV: Ordinul de protecţie provizoriu;
– Secțiunea 1: Competenţă şi condiţii de fond pentru emitere;
– Secțiunea 2: Verificarea sesizărilor privind violenţa domestică;
– Secțiunea 3: Condiţii de formă pentru emiterea ordinului de protecţie provizoriu;
– Secțiunea 4: Măsuri de protecţie ce se pot dispune prin ordinul de protecţie provizoriu, în scopul diminuării riscului constatat;
– Secțiunea 5: Punerea în aplicare a ordinului de protecţie provizoriu;
– Secțiunea 6: Confirmarea şi contestarea ordinului de protecţie provizoriu;
– Secțiunea 7: Acte subsecvente;
– Capitolul V: Ordinul de protecţie;
– Capitolul VI: Intervenţia de urgenţă;
– Capitolul VII: Finanţarea în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice;
– Capitolul VIII: Contravenţii;
– Capitolul IX: Dispoziţii finale.
Prezentare generală
Conform art. 5 alin. (1) prin membru de familie se înţelege: „a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, soţii şi copiii acestora, precum şi persoanele devenite rude prin adopţie, potrivit legii; b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie; fraţii, părinţii şi copiii din alte relaţii ai soţului/soţiei sau ai fostului soţ/fostei soţii; c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenţii şi descendenţii partenerei/partenerului, precum şi fraţii şi surorile acestora; d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile faţă de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea sarcinilor profesionale”.
Prin victimă se înţelege „persoana fizică ce este supusă uneia sau mai multor forme de violenţă prevăzute la art. 4, inclusiv copiii martori la aceste forme de violenţă”.
Potrivit art. 11, serviciul de probaţiune desfăşoară, potrivit competenţelor legale, activităţi de reintegrare socială a persoanelor sancţionate cu măsuri sau pedepse neprivative de libertate pentru infracţiuni care, potrivit prezentei legi, pot fi considerate ca fiind violenţă domestică.
Din dispozițiile art. 15 reiese că autorităţile publice cu atribuţii în domeniu pot desemna pentru instrumentarea cazurilor de violenţă domestică următoarele categorii de profesionişti, fără a se limita însă la acestea: asistenţi sociali, psihologi şi consilieri juridici sau persoane cu atribuţii de asistenţă socială, angajaţi ai direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, direcţiilor de asistenţă socială, serviciilor publice de asistenţă socială, poliţişti de proximitate, asistenţi sociali, psihologi şi consilieri juridici, precum şi personal cu atribuţii de asistenţă socială al unor organizaţii neguvernamentale sau furnizori de servicii sociale autorizaţi cu care una dintre autorităţile publice a întocmit un contract de furnizare de servicii privind această activitate.
Centrele de recuperare pentru victimele violenţei domestice sunt unităţi de asistenţă socială de tip rezidenţial, cu sau fără personalitate juridică, care asigură găzduirea, îngrijirea, consilierea juridică şi psihologică, sprijin în vederea adaptării la o viaţă activă, inserţia profesională a victimelor violenţei domestice, precum şi reabilitarea şi reinserţia socială a acestora, astfel cum prevede art. 20 alin. (1).
Conform alin. (2) al aceluiași articol, acestea vor încheia convenţii cu autorităţile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti în vederea acordării suportului pentru integrarea în muncă, readaptarea şi recalificarea profesională a persoanelor asistate.
Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii: „a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei; c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, şi, după caz, a copiilor, într-un centru de asistenţă dintre cele prevăzute la art. 19; e) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiţi potrivit prevederilor art. 5, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; f) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; g) obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere; h) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima; i) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute; j) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora”, precum prevăd dispozițiile art. 38 din prezentul act normativ.
Totodată, conform alin. (4) și (5) ale aceluiași articol, pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanţa poate dispune şi obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie şi poate recomanda internarea voluntară sau, după caz, poate solicita internarea nevoluntară, în condiţiile Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, republicată. În cazul în care agresorul este consumator de substanţe psihoactive, instanţa poate dispune, cu acordul acestuia, integrarea acestuia într-un program de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri, conform art. 22 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum și luarea unei măsuri de control al respectării ordinului de protecţie şi pentru prevenirea încălcării acestuia, precum: a) obligarea agresorului de a se prezenta periodic, la un interval de timp stabilit de instanţă potrivit împrejurărilor, la secţia de poliţie competentă cu supravegherea respectării ordinului de protecţie; b) obligarea agresorului de a da informaţii organului de poliţie cu privire la noua locuinţă, în cazul în care prin ordin s-a dispus evacuarea lui din locuinţa familiei; c) verificări periodice şi/sau spontane privind locul în care se află agresorul.
Contravențiile sunt prevăzute la art. 57, care prevede că, dacă potrivit legii penale nu constituie infracţiuni, şi se sancţionează cu amendă între 1.000 lei şi 5.000 lei următoarele fapte: „a) refuzul primirii în adăpost ori refuzul de a acorda, la solicitarea motivată a asistentului social, îngrijire medicală gratuită celui aflat în suferinţă vizibilă, pentru înlăturarea consecinţelor violenţelor; b) schimbarea destinaţiei adăpostului”.
De asemenea, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă între 500 lei şi 1.000 lei refuzul părăsirii adăpostului, indiferent de motiv, în momentul în care condiţiile care au determinat internarea au dispărut.
Totodată, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă între 500 lei şi 1.000 lei încercarea persoanei care a comis acte de agresiune de a pătrunde în incinta adăpostului în care se află sau crede că se află victima.
Conform alin. (4) al aceluiași articol, constituie contravenţii, dacă potrivit legii penale nu constituie infracţiuni, şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 7.000 lei următoarele fapte: „a) nerespectarea obligaţiei de a lua măsurile specifice prevăzute la art. 13 alin. (1); b) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 18 alin. (2)”.
Din cadrul alin. (5) și (6) ale aceluiași articol reies următoarele: constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (4) se realizează de către inspectorii sociali, conform prevederilor legale aplicabile în materie contravenţională, iar acestea se constată şi sancţiunile se aplică, conform legii, de către asistenţii sociali, primar sau împuterniciţii acestuia.
Supravegherea respectării măsurilor de protecţie dispuse potrivit art. 31 alin. (1) şi art. 38 alin. (1), cu ajutorul unui sistem electronic de supraveghere, se realizează în condiţii stabilite prin lege, astfel cum reiese din cadrul art. 58.
Reproducem mai jos prevederile art. II-IV şi ale menţiunii de transpunere a Directivei 2012/29/UE din Legea nr. 174/2018, care nu sunt încorporate în forma republicabilă a Legii nr. 217/2003 şi care se aplică în continuare ca dispoziţii proprii ale actului modificator:
„Art. II:
În cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagma violenţă în familie se înlocuieşte cu sintagma violenţă domestică, cu excepţia Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. III
În tot cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagma unităţi pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie se înlocuieşte cu sintagma servicii sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice.
Art. IV
De la data intrării în vigoare a prezentei legi se stabilesc următoarele obligaţii, după cum urmează:
a) procedura prevăzută la art. 10 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, cu modificările şi completările ulterioare, se stabileşte în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi;
b) în vederea reglementării serviciilor sociale prevăzute la art. 15 alin. (4) lit. a) **) din Legea nr. 217/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi elaborează şi supune spre aprobare proiectul de hotărâre privind completarea Hotărârii Guvernului nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale, cu modificările şi completările ulterioare;
c) în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a hotărârii prevăzute la lit. b), Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi elaborează şi supune spre aprobare ministrului muncii şi justiţiei sociale, proiectul de ordin privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale, organizate ca servicii de informare şi consiliere pentru victimele violenţei domestice de tip linie telefonică de urgenţă – help-line;
d) metodologia prevăzută la art. 22 alin. (4) din Legea nr. 217/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se elaborează în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi;
e) ordinul prevăzut la art. 2210 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se emite în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi;
f) ordinul comun prevăzut la art. 31 alin. (9) din Legea nr. 217/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se emite în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi;
g) ordinul prevăzut la art. 351 din Legea nr. 217/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se emite în termen de 90 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. (…)”.
În ultimul rând, precizăm că prezenta lege transpune parţial prevederile art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (3) lit. a) şi b) din Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 315 din 14 noiembrie 2012.
