Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic – republicare și modificări (Legea nr. 210/2020)

Actul republicat și modificat	Actul modificator	Sumar
Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic (M. Of. nr. 634 din 18 iulie 2020)	Legea nr. 210/2020 pentru modificarea Legii nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic (M. Of. nr. 884 din 25 septembrie 2020)	– modifică: art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (8).

 

În M. Of. nr. 884 din 25 septembrie 2020 s-a republicat Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic, ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 210/2020.

 

Astfel, Legea nr. 210/2020 pentru modificarea Legii nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic aduce unele modificări Legii nr. 136/2020.

 

Vă prezentăm, în continuare, cele mai importante dispoziții ale Legii nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic.

 

Prezentare generală

 

Potrivit art. 1, se reglementează unele măsuri necesare în domeniul sănătăţii publice cu caracter temporar, în situaţii de risc epidemiologic şi biologic, pentru prevenirea introducerii şi limitarea răspândirii bolilor infectocontagioase pe teritoriul României.

Astfel, prin carantina persoanelor se înțelege măsură de prevenire a răspândirii bolilor infectocontagioase, constând în separarea fizică a persoanelor suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen de alte persoane, în spaţii special desemnate de către autorităţi, la domiciliu sau la locaţia declarată de către persoana carantinată, stabilită prin decizie individuală motivată a direcţiei de sănătate publică, care va conţinemenţiuni cu privire la data şi emitentul actului, numele şi datele de identificare ale persoanei carantinate, durata măsurii şi calea de atac prevăzută de lege.

Astfel, situaţiile de risc epidemiologic şi biologic pentru care se instituie măsurile prevăzute sunt următoarele:

– epidemie declarată prin ordin al ministrului sănătăţii;

– urgenţă de sănătate publică de importanţăinternaţională, certificată prin hotărârea Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, în baza declaraţieiOrganizaţiei Mondiale a Sănătăţii;

– pandemie declarată de Organizaţia Mondială a Sănătăţiişi certificată prin hotărâre de Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă;

– cazul de risc epidemiologic şi biologic iminent identificat şi constatat de structurile aflate în coordonarea Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă sau de către instituţiile aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii.

În ceea ce privește carantina persoanelor, aceasta se instituie pe baza informaţiilorştiinţifice oficiale şi a definiţiei de caz, la domiciliul persoanei, la o locaţie declarată de aceasta sau, după caz, într-un spaţiu special desemnat de autorităţi, cu privire la persoanele suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen care:

– sosesc din zone în care riscul epidemiologic este ridicat, pe baza datelor epidemiologice transmise la nivel naţional, european şiinternaţional de către organismele competente în domeniu;

– au intrat în contact direct cu cel puţin o persoană confirmată cu o boală infectocontagioasă.

Totodată, carantina pentru persoanele care sosesc în România din zone cu risc epidemiologic ridicat sau pentru persoanele care au intrat în contact direct cu persoanele infectate, în situaţiile de risc epidemiologic prevăzute la art. 6, se dispune prin hotărâre a Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, la propunerea Grupului de suport tehnico-ştiinţific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României şi se pune în aplicare prin ordine ale ministrului sănătăţiişi ale unităţilor din subordine.

Pe de altă parte, izolarea se instituie pentru persoanele bolnave cu semne şi simptome sugestive specifice definiţiei de caz, precum şi pentru persoanele purtătoare ale agentului înalt patogen, chiar dacă acestea nu prezintă semne şi simptome sugestive.

Pentru persoanele care se află în carantină sau izolare instituită până la data intrării în vigoare a respective legi, certificatele de concediu medical se acordă potrivit actelor normative în vigoare la data acordării. Concediul şi indemnizaţia pentru carantină se acordă asiguraţilor cărora li se interzice continuarea activităţii, care nu poate fi realizată de la domiciliu, din cauza unei suspiciuni asupra unei boli contagioase, pe durata stabilită prin certificatul eliberat de direcţia de sănătate publică.

Certificatul de concediu medical pentru carantină se eliberează de medicul curant, pe baza certificatului eliberat de organele de specialitate ale direcţiilor de sănătate publică. În caz de carantină sau izolare, certificatele de concediu medical se pot elibera la o dată ulterioară, dar numai pentru luna în curs sau luna anterioară.