2.066 views
| Actul modificat | Actul modificator | Sumar |
|
Legea nr. 189/2003 (M. Of. nr. 543 din 5 august 2009) |
Legea nr. 61/2015 (M. Of. nr. 229 din 3 aprilie 2015) |
– modifică: art. 1 alin. (2) și (3), art. 2, art. 3 alin. (2) și (3), art. 5, art. 6 alin. (1) lit. a) şi f), art. 6 alin. (3) lit. a), art. 7, art. 8 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), art. 9 alin. (1) și (2), art. 10 denumirea marginală şi alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 14 alin. (3), art. 15 , art. 17, art. 19, art. 21, art. 34, art. 35 alin. (2) și (3), art. 37 – introduce: art. 51, art. 71 – abrogă: capitolul V |
În M. Of. nr. 229 din 3 aprilie 2015, s-a publicat Legea nr. 61/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială (M. Of. nr. 543 din 5 august 2009).
Vă prezentăm, în continuare, modificările aduse Legii nr. 189/2003 prin Legea nr. 61/2005:
Art. 1 („Obiectul reglementării”) alin. (2) și (3) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 1 alin. (2) prevedea faptul că autorităţile judiciare române abilitate cu aplicarea respectivei legi erau Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi instanţele judecătoreşti.
Art. 1 alin. (3) stabilea faptul că dispoziţiile respectivei legi reglementau condiţiile în care se efectuau:
a) comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate;
b) obţinerea de probe prin comisii rogatorii internaţionale;
c) transmiterea/obţinerea de informaţii asupra dreptului străin;
d) accesul la justiţie al străinului.
Potrivit noii reglementări, art. 1 alin. (2) prevede: „Autorităţile române abilitate cu aplicarea prezentei legi sunt Ministerul Justiţiei şi instanţele judecătoreşti”.
De asemenea, art. 1 alin. (3) prevede: „Dispoziţiile prezentei legi reglementează condiţiile în care se soluţionează cererile de asistenţă judiciară internaţională având ca obiect:
a) comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate;
b) obţinerea de probe prin comisii rogatorii internaţionale;
c) transmiterea/obţinerea de informaţii asupra dreptului străin”.
Art. 2 („Domeniul aplicării”) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 2 alin. (1) prevedea faptul că cererile de asistenţă judiciară internaţională în materie civilă şi comercială se efectuau potrivit dispoziţiilor prezentei legi şi ale dreptului intern român.
De asemenea, art. 2 alin. (2) stabilea faptul că dispoziţiile respectivei legi nu aduceau atingere prevederilor convenţiilor bilaterale sau multilaterale la care România era sau urma să devină parte, completând situaţiile nereglementate de acestea.
În sfârșit, art. 2 alin. (3) prevedea faptul că pentru statele cu care România nu avea legături convenţionale asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială putea fi acordată în baza curtoaziei internaţionale, sub rezerva principiului reciprocităţii; dovada acestuia se solicita Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, care stabilea prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe.
Potrivit noii reglementări, art. 2 prevede: „(1) Cererile de asistenţă judiciară internaţională în materie civilă şi comercială formulate în domeniile reglementare de art. 1 alin. (3) [Dispoziţiile prezentei legi reglementează condiţiile în care se soluţionează cererile de asistenţă judiciară internaţională având ca obiect: a) comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate; b) obţinerea de probe prin comisii rogatorii internaţionale; c) transmiterea/obţinerea de informaţii asupra dreptului străin] se soluţionează potrivit dispoziţiilor prezentei legi şi ale dreptului intern în materie.
(2) Dispoziţiile prezentei legi nu aduc atingere prevederilor dreptului Uniunii Europene, convenţiilor bilaterale sau multilaterale la care România este parte, completând situaţiile nereglementate de acestea.
(3) Pentru statele cu care România nu are legături convenţionale, asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială poate fi acordată în baza curtoaziei internaţionale, sub rezerva principiului reciprocităţii; existenţa reciprocităţii de fapt se dovedeşte potrivit prevederilor art. 2.561 alin. (2) [Dispoziţiile speciale prin care se cere condiţia reciprocităţii în anumite materii rămân aplicabile. Îndeplinirea condiţiei reciprocităţii de fapt este prezumată până la dovada contrară care se stabileşte de Ministerul Justiţiei, prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe] din Codul civil”.
Art. 3 („Definiţii”) alin. (2) și (3) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 3 alin. (2) prevedea faptul că actele judiciare erau cele care se emiteau pe parcursul soluţionării unui proces civil sau comercial: cereri de chemare în judecată, citaţii, hotărâri, cereri privind căi de atac şi alte asemenea comunicări.
De asemenea, art. 3 alin. (3) prevedea faptul că actele extrajudiciare erau cele care nu emanau de la instanţele judecătoreşti, însă puteau fi folosite în cadrul unui proces civil sau comercial.
Potrivit noii reglementări, art. 3 alin. (2) prevede: „Actele judiciare sunt cele care se emit în cadrul unui proces civil sau comercial şi a căror comunicare are loc potrivit legii, din dispoziţia instanţei, precum: citaţii, cereri de chemare în judecată, hotărâri, cereri privind exercitarea căilor de atac şi alte asemenea comunicări”.
De asemenea, art. 3 alin. (3) dispune: „Actele extrajudiciare sunt cele emise de notari publici sau executori judecătoreşti şi pot fi folosite în cadrul unui proces civil sau comercial”.
Art. 5 „Rolul Ministerului Justiţiei” Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 5 avea ca denumire marginală „Rolul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti”. Art. 5 alin. (1) prevedea faptul că Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti era autoritatea centrală prin intermediul căreia autorităţile judiciare române efectuau comunicarea de acte în străinătate.
De asemenea, art. 5 alin. (2) dispunea faptul că la primirea actelor de la autoritatea judiciară română, după controlul de regularitate internaţională, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti le puteau trimite, după caz, în funcţie de existenţa şi prevederile unei convenţii internaţionale:
a) prin poştă, direct destinatarului actului;
b) autorităţii centrale competente din statul solicitat; sau
c) misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe.
Potrivit noii reglementări, art. 5 are ca denumire marginală „Rolul Ministerului Justiţiei” și prevede următoarele: „(1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală prin intermediul căreia autorităţile române solicitante efectuează comunicarea de acte în străinătate. După caz, autorităţile române solicitante sunt instanţele judecătoreşti, respectiv notarii publici, executorii judecătoreşti, precum şi alte autorităţi care au, potrivit legii, atribuţii în comunicarea actelor.
(2) După primirea cererii de asistenţă judiciară având ca obiect comunicarea unor acte judiciare sau extrajudiciare şi a documentelor anexate acesteia de la autoritatea română solicitantă, Ministerul Justiţiei efectuează controlul de regularitate internaţională şi, după caz, le transmite, în funcţie de existenţa şi prevederile unei convenţii internaţionale:
a) autorităţii centrale din statul solicitat; sau
b) misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe sau
c) prin poştă, direct destinatarului actului”.
Art. 51 („Controlul de regularitate internaţională”) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
După art. 5 se introduce un nou articol, art. 51.
Potrivit noii reglementări, art. 51 prevede: „(1) Controlul de regularitate internaţională constă în verificarea conformităţii cererii de asistenţă judiciară internaţională şi a actelor anexate acesteia cu dispoziţiile convenţiilor, tratatelor bilaterale sau multilaterale aplicabile, inclusiv cu declaraţiile formulate de România în baza dispoziţiilor unor convenţii multilaterale.
(2) Ministerul Justiţiei efectuează controlul de regularitate internaţională prevăzut la alin. (1), pentru a verifica dacă:
a) între România şi statul solicitat există norme convenţionale ori reciprocitate în domeniul asistenţei judiciare internaţionale şi dacă acestea sunt invocate ca temei legal al cererii;
b) la cererea de asistenţă judiciară internaţională, completată pe formularul corespunzător, sunt anexate actele ce urmează a fi comunicate în străinătate; actele judiciare ce urmează a fi comunicate destinatarului din străinătate, în funcţie de emitent, trebuie să fie semnate sau, după caz, să aibă semnătura şi parafa instanţei;
c) actele anexate cererii sunt însoţite de traduceri, conform prevederilor art. 7.
(3) În cazul în care constată neîndeplinirea condiţiilor de regularitate internaţională prevăzute la alin. (2), Ministerul Justiţiei restituie, motivat, cererea şi actele anexate acesteia”.
Art. 6 alin. (1) lit. a) şi f) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 6 alin. (1) lit. a) prevedea faptul că cererea de asistenţă judiciară internaţională referitoare la comunicarea de acte cuprindea și denumirea autorităţii judiciare de la care a emanat actul ce urma a fi transmis.
(…)
De asemenea, art. 6 alin. (1) lit. f) prevedea faptul că cererea de asistenţă judiciară internaţională referitoare la comunicarea de acte cuprindea și indicarea termenului fixat de autoritatea judiciară.
Potrivit noii reglementări, art. 6 alin. (1) lit. a) prevede faptul că cererea de asistenţă judiciară internaţională referitoare la comunicarea de acte cuprinde și „denumirea autorităţii solicitante”.
(…)
De asemenea, art. 6 alin. (1) lit. f) prevede faptul că cererea de asistenţă judiciară internaţională referitoare la comunicarea de acte cuprinde și „indicarea termenului fixat de autoritatea solicitantă”.
Art. 6 alin. (3) lit. a) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 6 alin. (3) prevedea faptul că la cerere se anexa şi formularul de dovadă a comunicării, care cuprindea și denumirea autorităţii judiciare solicitante.
Potrivit noii reglementări, art. 6 alin. (3), lit. a) prevede faptul că la cerere se va anexa şi formularul de dovadă a comunicării, care cuprinde și „ denumirea autorităţii solicitante”.
Art. 7 („Traducerea cererii şi a documentelor-anexă”) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 7 prevedea faptul că, dacă prin convenţii internaţionale nu se prevedea altfel, cererea şi documentele-anexă erau traduse în limba statului solicitat, astfel:
a) cererea de asistenţă judiciară internaţională – prin grija Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti;
b) documentele-anexă – prin grija autorităţilor judiciare române şi pe cheltuiala părţilor interesate, în afară de cazurile în care părţile sunt scutite de plata cheltuielilor judiciare;
c) formularul de dovadă a comunicării va avea titlul şi menţiunile tipărite în limbile franceză, engleză şi germană, prin grija Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Potrivit noii reglementări, art. 7 prevede: „Dacă prin convenţii internaţionale nu se prevede altfel, cererea şi documentele-anexă vor fi traduse în limba statului solicitat, astfel:
a) cererea de asistenţă judiciară internaţională – prin grija Ministerului Justiţiei;
b) documentele anexate cererii – prin grija autorităţii solicitante române şi pe cheltuiala părţilor interesate, în afară de cazurile în care părţilor li s-a aprobat ajutorul public judiciar de către instanţa română sub forma suportării cheltuielilor de traducere;
c) formularul de dovadă a comunicării va avea titlul şi menţiunile tipărite în limbile franceză, engleză şi germană, prin grija Ministerului Justiţiei”.
Art. 71 („Deblocarea cererii de asistenţă judiciară”) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
După art. 7 se introduce un nou articol, art. 71.
Potrivit noii reglementări, art. 71 prevede: „(1) Autoritatea solicitantă română urmăreşte stadiul de soluţionare al cererii de asistenţă judiciară internaţională având ca obiect comunicarea unor acte judiciare sau extrajudiciare unei persoane fizice sau juridice cu domiciliul, reşedinţa sau sediul în străinătate.
(2) În situaţia în care autoritatea solicitantă nu primeşte rezultatul cererii de asistenţă judiciară internaţională înaintea termenului indicat în cerere, aceasta poate solicita Ministerului Justiţiei, în calitate de autoritate centrală, să întreprindă demersuri pe lângă autoritatea solicitată străină în vederea deblocării soluţionării cererii de asistenţă judiciară internaţională.
(3) Ministerul Justiţiei va întreprinde demersurile necesare în vederea deblocării cererii de asistenţă judiciară numai la solicitarea expresă a autorităţii române solicitante”.
Art. 8 („Dovada comunicării”) alin. (1) lit. b) şi alin. (2) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 8 alin. (1) lit. b) prevedea faptul că dovada comunicării de acte în străinătate se făcea (…) la comunicarea prin intermediul autorităţii centrale competente a statului solicitat ori al misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat – cu formularul prevăzut la art. 6 alin. (3).
De asemenea, art. 8 alin. (2) prevedea faptul că, în cazul în care destinatarul refuza primirea actelor sau nu locuia la adresa indicată de reclamant, autoritatea judiciară română proceda conform normelor relevante din dreptul comun. Citarea prin publicitate se făcea cu cel puţin 40 de zile înaintea termenului de judecată; în cazuri urgente, acest termen putea fi redus la 20 de zile.
Potrivit noii reglementări, art. 8 alin. (1) lit. b) prevede faptul că dovada comunicării de acte în străinătate se face „(…) la comunicarea prin intermediul autorităţii centrale competente a statului solicitat ori al misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat – cu formularul prevăzut la art. 6 alin. (3) sau cu formularul propriu al autorităţii solicitate, după caz”.
De asemenea, art. 8 alin. (2) prevede: „În cazul în care destinatarul nu locuieşte la adresa indicată de reclamant, după primirea din străinătate a documentelor ce atestă această situaţie, autoritatea judiciară română va proceda conform normelor relevante din Codul de procedură civilă, dacă prin convenţii sau tratate internaţionale la care România este parte nu se prevede altfel”.
Art. 9 („Rolul Ministerului Justiţiei”) alin. (1) și (2) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 9 alin. (1) prevedea faptul că Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti era autoritatea centrală desemnată să primească cererile pentru comunicări de acte judiciare sau extrajudiciare formulate de autorităţi competente şi destinate unor persoane fizice sau juridice române.
De asemenea, art. 9 alin. (2) stabilea faptul că Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti trimitea cererea şi documentele-anexă judecătoriei în a cărei rază teritorială locuia sau îşi avea sediul destinatarul.
Potrivit noii reglementări, art. 9 alin. (1) prevede: „Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală desemnată să primească cererile de asistenţă judiciară formulate de autorităţi străine având ca obiect comunicarea unor acte judiciare sau extrajudiciare unor persoane fizice sau juridice cu domiciliul, reşedinţa sau, după caz, cu sediul în România”.
De asemenea, art. 9 alin. (2) prevede: „Ministerul Justiţiei va trimite cererea de asistenţă judiciară şi documentele anexate acesteia judecătoriei în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi are reşedinţa ori sediul destinatarul”.
Art. 10 („Rolul instanţei judecătoreşti”) denumirea marginală şi alin. (1) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 10 avea ca denumire marginală: „Rolul judecătoriei”.
De asemenea, art. 10 alin. (1) prevedea faptul că judecătoria română solicitată efectua comunicarea actelor conform normelor de procedură din dreptul intern român, dacă prin respectiva lege nu se prevedea altfel.
Potrivit noii reglementări, art. 10 are ca denumire marginală „Rolul instanţei judecătoreşti”
De asemenea, art. 10 alin. (1) prevede: „Judecătoria română solicitată va lua de îndată măsurile necesare în vederea îndeplinirii procedurii de comunicare a actelor conform normelor din Codul de procedură civilă, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel”.
Art. 11 („Refuzul executării cererii”) alin. (1) Legea nr. 189/2003 (modificată prin Legea nr. 61/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 11 alin. (1) prevedea faptul că cererea de comunicare de acte putea fi refuzată de către autorităţile judiciare române numai în căzul în care se apreciază că executarea acesteia ar aduce atingere suveranităţii sau siguranţei naţionale.
Potrivit noii reglementări, art. 11 alin. (1) prevede: „Cererea de comunicare de acte poate fi refuzată de către instanţele judecătoreşti numai în cazul în care se aprecia că executarea acesteia ar fi adus atingere suveranităţii sau siguranţei naţionale”.
- 1
- 2
