În cazul în care din conţinutul unei clauze compromisorii rezultă fără echivoc că părţile sunt de acord cu arbitrajul instituţionalizat al Camerei de Comerţ şi Industrie de la Paris, conform regulilor de procedură specifice acestui tip de arbitraj, stabilindu-se că locul arbitrajului este la Bucureşti, iar limba arbitrajului este limba română, nu se poate reţine aserţiunea părţii reclamante că nespecificarea expresă a instituţiei de arbitraj atrage, în determinarea instanţei arbitrale, aplicarea Regulamentului şi a regulilor de procedură ale instituţiei permanente de arbitraj de la locul înregistrării cererii întrucât, alegând locul arbitrajului, părţile determină legea procedurală aplicabilă, care, însă, nu se confundă cu regulile procedurii arbitrale propriu-zise.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 344 din 18 februarie 2016)