Prin cererea înregistrată la data de 16.07.2019 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/2019 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Timiş şi preşedinta Tribunalului Timiş, judecător B. a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei judecător B. la soluţionarea integrală, punctuală şi efectivă a cererilor reclamantului şi comunicarea răspunsului către acesta având în vedere solicitările făcute în sala de judecată şi care nu sunt menţionate în motivarea încheierii penale nr. 67/PI/25.01.2019; să constate nelegalitatea Ordonanţei de declinare de competenţă cu nr. 21/D/P/2017 din 20.02.2017 emisă de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Timişoara; să constate nelegalitatea încheierii penale cu nr. 67/PI/25.01.2019; să dispună recuperarea cheltuielilor judiciare întreprinse de reclamant; obligarea pârâtei la plata către reclamant de despăgubiri materiale şi morale.
La solicitarea instanţei de a-şi preciza obiectul cererii şi temeiul juridic al acţiunii, reclamantul a pecizat, în procedura de regularizare, la data de 25.07.2019 că obiectul acţiunii îl constituie refuz soluţionare cerere, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 281 din 17.10.2019 a Curţii de Apel Timişoara s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, date fiind dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 127 alin. (2) şi (2)^1 C. proc. civ.
(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 86 din 11 ianuarie 2023)
