Procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, reglementată de art. 200 C. proc. civ., nu se substituie unei cercetări judiciare şi nu anticipează faza probelor, fiind o etapă obligatorie care urmăreşte a impune reclamanţilor o anumită disciplină, în vederea evitării oricărei tergiversări în cadrul procedurii, astfel încât nu se poate susţine că judecătorul care a realizat procedura regularizării cererii de chemare în judecată în primă instanţă devine incompatibil în soluţionarea căii de atac, realizarea acestei proceduri neechivalând cu o antepronunţare.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1621 din 6 octombrie 2016)