Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
214 views
Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 287/2020
NCPC: art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a), art. 457 alin. (1), art. 493; Constituția României: art. 129
Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Prin Decizia nr. 2365 din 5 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost a anulat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 6 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.
Această decizie a fost pronunţată în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Or, prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. dispun: „În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac”.
Astfel, hotărârile pronunţate în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. nu sunt supuse niciunei căi de atac, sens în care Decizia nr. 2365 din 5 decembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu este susceptibilă de a fi atacată cu cerere de revizuire.
În consecinţă, faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 2365 din 5 decembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, de către A.
Totodată, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., va aplica revizuentului amendă judiciară în cuantum de 300 RON, pentru exercitarea abuzivă şi cu rea-credinţă a drepturilor procesuale.
Înalta Curte reţine, referitor la aplicarea sancţiunii amenzii judiciare, că revizuentul a formulat în prezenta cauză o cale de atac extraordinară inadmisibilă, fără finalitate juridică, împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de nicio cale de atac. Soluţia se impune cu atât mai mult cu cât părţii i-a fost adusă la cunoştinţă, în numeroasele dosare formulate în aceleaşi condiţii, înregistrate pe rolul Înaltei Curţi, inadmisibilitatea demersurilor sale procesuale (Deciziile nr. 2421/2019, 2422/2019, 2454 – 2456/2019, 2480 – 2483/2019, 41/2020, 62/2020, 84/2020, 147/2020, 148/2020, 161/2020, 162/2020, 164 – 166/2020, 204 – 208/2020 etc.)
Prin introducerea repetitivă a unor astfel de cereri, care nu se circumscriu principiului legalităţii exercitării căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., partea îşi exercită în mod abuziv drepturile procesuale.
Or, potrivit art. 12 alin. (1) din actul normativ mai sus menţionat, „Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. (2) Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei amenzi judiciare. (3) De asemenea, partea care nu îşi îndeplineşte cu bună-credinţă obligaţiile procesuale răspunde potrivit alin. (2)”.
Se circumscrie, astfel, abuzului procesual, situaţia în care partea urmăreşte, prin exercitarea drepturilor sale procesuale, îndeplinirea unor obiective aflate în distonanţă cu scopul procesului, şi anume soluţionarea justă şi cu celeritate a cauzelor.
Consecinţa unor astfel de demersuri repetitive şi inadmisibile este aceea a încărcării în mod nejustificat a rolului instanţelor, atât în ceea ce priveşte instrumentarea unor dosare în care nu se dezbat decât chestiuni procedurale fără finalitate juridică, cât şi prin efectuarea unor activităţi specifice judecăţii (emiterea citaţiilor, adreselor, calcularea unor taxe de timbru, etc.) care sunt complexe şi costisitoare.
Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 2365 din 5 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019 iar, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., va aplica revizuentului amendă judiciară în cuantum de 300 RON.
Sursa informației: www.scj.ro.
