Executarea silită în baza hotărârilor judecătoreşti privind minorii

2 thoughts on “Executarea silită în baza hotărârilor judecătoreşti privind minorii”

1. 

   ilisma says:

   In fapt, executarea silita a hotararilor privitoare la minori incalca sistematic mult invocatul principiu al interesului sau superior. Dupa cum e lesne de observat in decizia CEDO din cauza NTS si altii c Georgiei, Curtea a retinut doua aspecte, si anume: pe de o parte ca audierea minorului trebuie sa fie una efectiva si nu una formala, respectiv ca instantele urmeaza sa tina cont de opinia acestuia, iar pe de alta parte, ca nesocotirea opiniei copilului cu privire la eventualul sau refuz de a-l parasi pe debitor reprezinta o incalcare a dreptului acestuia la viata privata. Din pacate, instantele nationale, imbratisand o explicatia comoda dar lipsita de fundament stiintific, eticheteaza refuzul minorului drept „alienare”. Dupa cum se observa, din actualul text legal rolul „consilierii” psihologice este tot in cel mai fericit caz unul formal, daca nu, in fapt, unul de exercitare de presiuni in sensul realizarii programului de legaturi personale cu parintele creditor. Astfel, instanta nu poate decide in baza continutului raportului intocmit de catre psiholog, ci, la cererea creditorului urmeaza sa aplice debitorului penalitati, desi raportul ar putea sa retina ca acesta nu are nicio culpa in raport de refuzul minorului. Asadar, creditorul urmeaza sa beneficieze financiar de refuzul minorului, pe care, cel putin teoretic, l-ar fi putut el insusi determina printr-un comportament inadecvat. (cu sau fara intentie). Referitor la cunatumul acestor penalitati se observa ca acestea nu sunt raportate la nimic, avand un caracter profund arbitrar, intre 100 si 1000 lei pe zi de intarziere. Astfel, se ajunge in situatia in care un parinte nerezident, platitor de 200 de lei pensie de intretinere pe luna, primeste penalitati de 5 ori mai mari pe zi de intarziere, ceea ce evident reprezinta o imbogatire fara justa cauza si o afectare dramatica a nivelului de trai al copilului. Nici schimbarea domiciliului minorului nu apare ca o solutie valabila, caci daca parintele nerezident are o pensie de intretinere stabilita la nivelul minim, prea des declarand ca nu face venituri, se pune intrebarea in ce masura acesta ar putea asigura nevoile de trai ale minorului. Mai mult decata atat, penalitatile se pot transforma intr-o sursa de venit pentru parintele nerezident, descurajandu-l pe acesta de la a merge la munca. Nu in ultimul rand, apare absurda premiza ca minorul ar fi fost influentat in refuzul sau de catre debitor, in vreme ce o eventuala atitudine inadecvata a parintelui nerezident este exclusa! Ma voi referi aici la un singur exemplu si anume: Daca parintele nerezident obisnuieste sa frecventeze aleatoriu programul de legaturi personale, absentand des, acesta, in mod evident, slabeste legatura cu minorul putand determina refuzul acestuia de a-l insoti.Din pacate, dreptul copilului la legaturi personale cu parintele nerezident este in fapt o obligatie, in vreme ce, pentru acesta din urma, este o facultate, iar consecintele unei accesari discretionare a programului de vizita sunt transferate exclusiv in responsabilitatea debitorului, care nu are la indemana nicio posibilitate de a-l constrange pe creditor sa se prezinte la programul de vizitare, urmand exclusiv sa astepte si sa plateasca pentru comportamentul culpabil al acestuia.

   22/08/2016 at 09:55
2. 

   daniela 2016 says:

   Perfect de acord cu comentariul de mai sus!! Ce ne facem cand minorul a fost crescut in totalitate de mama ,iar acum,ajuns la varsta adolescentei,se trezeste ca ,,trebuie,, sa mearga la tatal ,pe care nu-l cunoaste??/

   23/08/2016 at 16:16

Comments are closed.