Excepție de neconstituționalitate. Condiția legăturii cu soluționarea cauzei (NCPP, L nr. 47/1992)

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 356/2017

NCPP: art. 68 alin. (2); L nr. 47/1992: art. 29

Reglementând condiţiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi, sau din oficiu, de către instanţă ori de procuror în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale, printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată.

În aplicarea acestui text de lege, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.

În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de contestatorul A. într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., în vigoare, iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen. nu îndeplineşte condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei întrucât obiectul cauzei îl reprezintă contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 121 din 01 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul penal nr. x/212/2016, ambele hotărâri fiind definitive.

Analizând condiţia de admisibilitate conform căreia dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate a fost invocată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte constată că, în raport de obiectul cauzei, în cadrul contestaţiei în anulare nu se pot analiza aspecte stabilite cu autoritate de lucru judecat în cadrul soluţionării apelului, atât încheierea de respingere a declaraţiei de abţinere, cât şi decizia pronunţată în apel bucurându-se de autoritate de lucru judecat.

Prin urmare, în mod corect s-a constatat de către instanţa de apel că legătura între excepţia de neconstituţionalitate invocată şi soluţionarea cauzei a fost creată artificial în raport de limitele în care este ţinută Curtea să soluţioneze contestaţia în anulare, iar sesizarea Curţii Constituţionale ar fi lipsită de interes.

Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestatorul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cuprinsă în Decizia penală nr. 360/P din 22 martie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie este nefondat, urmând a fi respins.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale