Conflict de muncă. Acordarea unor drepturi băneşti izvorâte dintr-un raport de muncă (NCPC, C. muncii, L. nr. 62/2011)

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 9/2020

L. nr. 62/2011: art. 1 lit. p); C. muncii: art. 210, art. 266; NCPC: art. 135 alin. (4)

Litigiul de faţă, astfel cum acesta este configurat de părţi, obiect şi cauză are natura unui conflict de muncă în sensul avut în vedere de art. 266 din Codul muncii şi de art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, întrucât prin acţiune s-a solicitat numai acordarea unor drepturi băneşti, izvorâte dintr-un raport de muncă, ca urmare a existenţei unei situaţii de discriminare, fără însă a solicita anularea actelor prin care au fost stabilite drepturile salariale. În acest context competenţa materială a instanţei se stabileşte în raport de prevederile art. 266 din Codul muncii şi de cele ale art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Aşadar, reclamanţii au decis să sesizeze instanţa pe calea unei cereri în materia conflictelor de muncă, iar nu instanţa de contencios administrativ, pe calea contestaţiei împotriva hotărârii Colegiului de conducere, reglementată de art. 7 alin. (1) din Capitolul VIII Anexa VI la Legea Cadru nr. 284/2010, cele două căi procedurale fiind deopotrivă la îndemâna reclamanţilor care au un drept de opţiune pe care l-au exercitat prin formularea cererii direct la Tribunalul Dâmboviţa, ca şi litigiu de muncă.

Potrivit art. 266 din Codul muncii „Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.

Conform art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, „În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: p) conflict individual de muncă – conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative”.

Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că:

„Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul”.

În considerarea celor ce preced, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte că Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă este instanţa competentă material în soluţionarea cauzei.

Sursa informației: www.scj.ro.