Conflict de muncă. Acordarea unor drepturi băneşti izvorâte dintr-un raport de muncă (NCPC, C. muncii, L. nr. 62/2011)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 9/2020

L. nr. 62/2011: art. 1 lit. p); C. muncii: art. 210, art. 266; NCPC: art. 135 alin. (4)

Litigiul de față, astfel cum acesta este configurat de părți, obiect și cauză are natura unui conflict de muncă în sensul avut în vedere de art. 266 din Codul muncii și de art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, întrucât prin acțiune s-a solicitat numai acordarea unor drepturi bănești, izvorâte dintr-un raport de muncă, ca urmare a existenței unei situații de discriminare, fără însă a solicita anularea actelor prin care au fost stabilite drepturile salariale. În acest context competența materială a instanței se stabilește în raport de prevederile art. 266 din Codul muncii și de cele ale art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Așadar, reclamanții au decis să sesizeze instanța pe calea unei cereri în materia conflictelor de muncă, iar nu instanța de contencios administrativ, pe calea contestației împotriva hotărârii Colegiului de conducere, reglementată de art. 7 alin. (1) din Capitolul VIII Anexa VI la Legea Cadru nr. 284/2010, cele două căi procedurale fiind deopotrivă la îndemâna reclamanților care au un drept de opțiune pe care l-au exercitat prin formularea cererii direct la Tribunalul Dâmbovița, ca și litigiu de muncă.

Potrivit art. 266 din Codul muncii „Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.

Conform art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, „În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: p) conflict individual de muncă – conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative”.

Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că:

„Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul”.

În considerarea celor ce preced, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește că Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă este instanța competentă material în soluționarea cauzei.

Sursa informației: www.scj.ro.