Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
2.980 views
Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1774/2019
NCPC: art. 33, art. 61, art. 63, art. 67, art. 488 alin. (1) pct. 8, art. 496 alin. (1); L. nr. 85/2014: art. 169
Analizând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
1. O primă critică invocată de recurenta-reclamantă A. vizează antepronunţarea instanţei de apel cu privire la cererea de apel dedusă judecăţii, critică ce nu poate fi reţinută, în condiţiile în care instanţa de apel s-a pronunţat exclusiv asupra cererii de intervenţie accesorie.
Nu pot fi reţinute nici argumentele ce vizează interesul E. de a formula cerere de intervenţie accesorie în cauză.
Prealabil, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că, deşi recurenta a invocat ca şi motiv de recurs art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sub un prim aspect, invocă încălcarea dispoziţiilor art. 61 şi art. 33 C. proc. civ., aşadar încălcarea unor norme de procedură, aspecte care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Acest motiv de casare cuprinde, cu excepţia regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiţionată sau nu de existenţa unei vătămări.
Potrivit dispoziţiilor 61 alin. (1) din C. proc. civ., „Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare”, alin. (3) al aceleiaşi articol statuând că „Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi”.
Reiese, aşadar, că intervenţia voluntară accesorie este cererea prin care un terţ ce justifică un interes solicită introducerea sa într-un litigiu în curs de desfăşurare, în vederea sprijinirii apărării uneia dintre părţi.
Una din condiţiile de admisibilitate a cererii de intervenţie accesorie voluntară este interesul, care, potrivit dispoziţiilor art. 33 din C. proc. civ. trebuie să fie „determinat, legitim, personal, născut şi actual”.
Deşi cererea de intervenţie accesorie este formulată în vederea sprijinirii apărării uneia dintre părţi, intervenientul trebuie să urmărească obţinerea unui interes pentru sine, care poate fi de natură materială ori morală, nu numai pentru partea a cărei poziţie o susţine.
Interesul său de a interveni în proces este unul preventiv, aceasta datorându-se faptului că drepturile sale ar putea fi afectate prin hotărârea ce urmează a se pronunţa în cauză.
Reiese, aşadar că în mod legal curtea de apel a respins cererea de intervenţie accesorie voluntară formulată în cauză ca inadmisibilă, reţinând că fostul lichidator judiciar nu mai justifică un interes actual în formularea acestei cereri, în condiţiile în care societatea debitoare a fost radiată, iar E. nu mai deţine calitatea de lichidator al S.C. B. S.R.L.
Trimiterea pe care recurenta o face la dispoziţiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 şi la obligaţiile care revin lichidatorului judiciar potrivit acestui act normativ nu poate fi reţinută, în condiţiile în care, astfel cum a arătat şi instanţa de apel, fostul lichidator a promovat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 85/2014.
2. Recursul declarat de E. este, de asemenea, nefondat.
Un prim motiv de recurs este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta arătând că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.
Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., casarea se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
Casarea unei hotărâri intervine în cazul în care există contradicţie între considerente şi dispozitiv, când cuprinde considerente contradictorii, precum şi în cazul în care lipseşte motivarea soluţiei din dispozitiv sau în cazul în care motivarea este superficială sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.
Recurenta invocă, pe de o parte, că instanţa de apel, deşi a analizat şi a considerat întemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes, iar excepţia inadmisibilităţii a considerat-o ca rămasă fără obiect, a dispus, totuşi, respingerea cererii de intervenţie accesorie ca inadmisibilă. Arată, totodată, recurenta că instanţa a reţinut motive străine de natura cauzei, făcând referire la aspecte ce ţin de fondul cererii de intervenţie şi care nu au legătură cu excepţiile dezbătute.
Criticile recurentei sunt nefondate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că instanţa de apel, prin încheierea recurată, a apreciat că excepţiile lipsei calităţii procesual active şi a lipsei de interes se află într-o strânsă legătură, vizând, în realitate condiţiile de admisibilitate a cererii de intervenţie şi, constatând că în cauză nu este îndeplinită condiţia interesului în formularea cererii de intervenţie accesorie voluntară, a respins cererea ca inadmisibilă. În consecinţă, în mod legal, excepţia inadmisibilităţii cererii de intervenţie, invocată de către intimaţii D. şi C., raportat la dispoziţiile art. 169 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, a fost respinsă, ca rămasă fără obiect.
Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentei în sensul că încheierea recurată conţine motive străine de natura cauzei, în condiţiile în care instanţa a prezentat argumente în susţinerea soluţiei.
Motivul de recurs prin care recurenta a invocat încălcarea normelor de drept material, susţinând, de fapt încălcarea dispoziţiilor art. 61, art. 63, art. 67 din C. proc. civ., aşadar încălcarea unor norme de procedură, aspecte care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., este, de asemenea, nefondat.
Criticile recurentei E. privesc interesul acesteia în formularea cererii de intervenţie voluntară accesorie, aceste critici fiind comune cu cele expuse de recurenta A. Cum acestea au fost analizate anterior, Înalta Curte nu va relua argumentele expuse.
Trimiterile formale pe care recurenta le face la dispoziţiile Legii nr. 85/2014, în susţinerea motivului ide recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu răspund exigenţelor impuse de legiuitor.
Motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează încălcarea legii de drept material, ce poate consta, cu titlu de exemplu, în aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normelor peste ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora, interpretarea greşită a normei corespunzătoare situaţiei de fapt, aspecte care nu pot fi reţinute în cauză.
Având în vedere cele reţinute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. şi de recurenta S.C. E. împotriva încheierii din 7 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Sursa informației: www.scj.ro.
