Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
246 views
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 56/2020
NCPP: art. 598 alin. (1) lit. c); L. nr. 302/2004: art. 66 alin. (1)
Contestatorul-condamnat A., în cererea sa, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv există o împiedicare la executare, a susţinut că procedura de extrădare din Madagascar a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale, fiind lovită de nulitate, că prezentarea contestatorului la locul de deţinere – Penitenciarul Bucureşti – Rahova – s-a produs împotriva voinţei sale şi prin încălcarea dispoziţiilor legale, aspecte care constituie totodată o împiedicare la executarea pedepsei de 9 ani închisoare la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 148 din 10 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 32/A/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Instanţa de fond a apreciat că aspectele invocate de către contestatorul-condamnat A. în cuprinsul cererii formulate nu se circumscriu cazului de contestaţie la executare invocat, respingând contestaţia la executare formulată, ca inadmisibilă.
Înalta Curte reţine că, remediul procesual intitulat „contestaţie la executare”, este destinat, în mod esenţial, înlăturării unor grave erori pe care le-ar putea conţine o hotărâre penală definitivă.
Dată fiind natura juridică a contestaţiei în executare, condiţiile în care poate fi promovată o astfel de contestaţie sunt strict şi limitativ prevăzute de lege, pentru a se asigura în mod efectiv securitatea raporturilor juridice tranşate prin hotărârea definitivă.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Recunoaşterea posibilităţii în sine privind analizarea unor cereri cum este cea legată de contestaţia împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Astfel potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., „Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei”.
Înalta Curte constată că prin încheierea din data de 9 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare, a fost admisă sesizarea Biroului Naţional Interpol – Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, iar în baza art. 66 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, au fost constatate îndeplinite condiţiile legale în vederea solicitării extrădării intimatului-condamnat A., pentru punerea în executare a Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 269/2017 din 7 februarie 2019 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în baza Sentinţei penale nr. 148 din 10 iulie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2008, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 32/A din 7 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Prin încheierea din data de 9 mai 2019, instanţa română competentă a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se solicita extrădarea contestatorului-condamnat A., iar modalitatea în care statul malgaş a făcut aplicarea propriei legislaţii în materie de extrădare nu a putut fi analizată de către instanţele române.
Înalta Curte constată că cererea de contestaţie la executare care vizează în esenţă procedura de extrădare a contestatorului din Madagascar, după condamnarea acestuia în Dosarul x/2008, hotărâre rămasă definitivă urmare admiterii apelului inculpatului A., prin Decizia 32 din 7 februarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu întrunea cerinţele legale de admisibilitate, ceea ce atrăgea aşadar inadmisibilitatea acesteia.
Condamnatul A. a învederat că, respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei la executare reprezintă un veritabil caz de denegare de dreptate, având drept consecinţă încălcarea dreptului contestatorului de liber acces la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Înalta Curte va respinge această aserţiune a contestatorului în condiţiile în care se constată că acesta, deşi avea posibilitatea atacării încheierii din data de 9 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2019, prin care a fost admisă sesizarea Biroului Naţional Interpol – Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, nu a uzat de această cale de atac.
În plus inculpatul condamnat prin Sentinţa penală nr. 148 din 10 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2008, a atacat această hotărâre, apelul fiindu-i admis.
Deci în nici un caz nu se poate vorbi de o denegare de dreptate în condiţiile în care contestatorul a avut posibilitatea să atace hotărârile instanţelor de judecată menţionate mai sus.
În concluzie, în condiţiile în care cererea contestatorului A. a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., respectiv există vreo împiedicare la executare, Înalta Curte constată că aspectele invocate în contestaţia la executare nu puteau fi analizate de către instanţa de fond în această procedură, condiţii în care prezenta contestaţie urmează să fie respinsă ca nefondată.
Înalta Curte va respinge, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 259/F din data de 9 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.
Va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Sursa informației: www.scj.ro.
