Cererea de extrădare. Cooperarea judiciară internaţională în materie penală (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 56/2020

NCPP: art. 598 alin. (1) lit. c); L. nr. 302/2004: art. 66 alin. (1)

Contestatorul-condamnat A., în cererea sa, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv există o împiedicare la executare, a susținut că procedura de extrădare din Madagascar a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor legale, fiind lovită de nulitate, că prezentarea contestatorului la locul de deținere – Penitenciarul București – Rahova – s-a produs împotriva voinței sale și prin încălcarea dispozițiilor legale, aspecte care constituie totodată o împiedicare la executarea pedepsei de 9 ani închisoare la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 148 din 10 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 32/A/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța de fond a apreciat că aspectele invocate de către contestatorul-condamnat A. în cuprinsul cererii formulate nu se circumscriu cazului de contestație la executare invocat, respingând contestația la executare formulată, ca inadmisibilă.

Înalta Curte reține că, remediul procesual intitulat „contestație la executare”, este destinat, în mod esențial, înlăturării unor grave erori pe care le-ar putea conține o hotărâre penală definitivă.

Dată fiind natura juridică a contestației în executare, condițiile în care poate fi promovată o astfel de contestație sunt strict și limitativ prevăzute de lege, pentru a se asigura în mod efectiv securitatea raporturilor juridice tranșate prin hotărârea definitivă.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Recunoașterea posibilității în sine privind analizarea unor cereri cum este cea legată de contestația împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Astfel potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., „Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei”.

Înalta Curte constată că prin încheierea din data de 9 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare, a fost admisă sesizarea Biroului Național Interpol – Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, iar în baza art. 66 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, au fost constatate îndeplinite condițiile legale în vederea solicitării extrădării intimatului-condamnat A., pentru punerea în executare a Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 269/2017 din 7 februarie 2019 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în baza Sentinței penale nr. 148 din 10 iulie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2008, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 32/A din 7 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Prin încheierea din data de 9 mai 2019, instanța română competentă a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru a se solicita extrădarea contestatorului-condamnat A., iar modalitatea în care statul malgaș a făcut aplicarea propriei legislații în materie de extrădare nu a putut fi analizată de către instanțele române.

Înalta Curte constată că cererea de contestație la executare care vizează în esență procedura de extrădare a contestatorului din Madagascar, după condamnarea acestuia în Dosarul x/2008, hotărâre rămasă definitivă urmare admiterii apelului inculpatului A., prin Decizia 32 din 7 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu întrunea cerințele legale de admisibilitate, ceea ce atrăgea așadar inadmisibilitatea acesteia.

Condamnatul A. a învederat că, respingerea ca inadmisibilă a contestației la executare reprezintă un veritabil caz de denegare de dreptate, având drept consecință încălcarea dreptului contestatorului de liber acces la justiție, garantat de art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Înalta Curte va respinge această aserțiune a contestatorului în condițiile în care se constată că acesta, deși avea posibilitatea atacării încheierii din data de 9 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2019, prin care a fost admisă sesizarea Biroului Național Interpol – Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, nu a uzat de această cale de atac.

În plus inculpatul condamnat prin Sentința penală nr. 148 din 10 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2008, a atacat această hotărâre, apelul fiindu-i admis.

Deci în nici un caz nu se poate vorbi de o denegare de dreptate în condițiile în care contestatorul a avut posibilitatea să atace hotărârile instanțelor de judecată menționate mai sus.

În concluzie, în condițiile în care cererea contestatorului A. a fost întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., respectiv există vreo împiedicare la executare, Înalta Curte constată că aspectele invocate în contestația la executare nu puteau fi analizate de către instanța de fond în această procedură, condiții în care prezenta contestație urmează să fie respinsă ca nefondată.

Înalta Curte va respinge, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 259/F din data de 9 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.