Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
139 views
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că obiectul cauzei îl reprezintă:
– plata către reclamanţi a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensiile reclamanţilor cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensia reclamantei şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei;
– plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului;
– obligarea pârâţilor să emită un act administrativ prin care să se dispună încetarea reţinerilor din pensia reclamantei a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4000 RON, începând cu data pronunţării hotărârii.
În esenţă, se solicită obligarea pârâtului Guvernul României de a le restitui reclamanţilor sumele de bani reprezentând diferenţa dintre pensia cuvenită, potrivit aprecierii reclamanţilor, şi cea calculată potrivit „actualizării” acesteia prin punerea în aplicarea a dispoziţiilor O.U.G. nr. 130/2021.
De asemenea, Înalta Curte are în vedere faptul că prin cererea de chemare în judecată a fost invocată şi excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 130/2021, iar, deşi reclamanţii au înţeles să precizeze cererea de chemare în judecată în sensul de a indica în calitate de pârâtă şi Casa Judeţeană de Pensii Braşov, nu au formulat pretenţii în contradictoriu cu această instituţie şi nici nu au contestat acte administrative emise de aceasta.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Faţă de împrejurarea că pârâtul Guvernul României, reprezintă o autoritate publică centrală, având în vedere caracterul de ordine publică al normelor de competenţă teritorială în materia contenciosului administrativ, instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Sursa informației: www.scj.ro.
