Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
56 views
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, „judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii”, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, „cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul”.
Competenţa de soluţionare a cererilor privitoare la conflictele de muncă revine instanţei de la domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul reclamantului, indiferent de calitatea de salariat sau angajator a reclamantului.
De asemenea, dispoziţiile art. 56 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd următoarele:
„Cu toate acestea, pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau entităţile fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii”.
Prin dispoziţiile legale anterior citate, legea conferă sucursalelor legitimare procesuală activă, chiar neavând personalitate juridică, dar constituite potrivit legii, raţiunea legiuitorului fiind legată de drepturile şi obligaţiile persoanei juridice, care se exercită prin intermediul sucursalei, aşa cum este cazul în speţă.
În aceste condiţii, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii cu cele ale art. 56 alin. (2) din C. proc. civ., rezultă că noţiunea de „sediu” la care fac referire dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, nu se referă numai la sediul principal al persoanei juridice, ci şi la sediul secundar, cum este cel al unei sucursale, ce are capacitate procesuală de folosinţă şi de exerciţiu.
Aplicând regula de interpretare a normelor juridice, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, rezultă că „sediul” reclamantului la care se referă art. 269 alin. (2) din Codul muncii vizează atât sediul principal, cât şi sediul secundar.
În speţă, Înalta Curte constată că prezentul litigiu vizează un conflict de muncă declanşat de către angajator, respectiv o acţiune în răspundere patrimonială, constând în recuperarea de la salariat a unei sume reprezentând cheltuieli ocazionate de formarea profesională, iar potrivit menţiunilor din cererea de chemare în judecată, sediul societăţii reclamante S.N.T.F. C. civ..F.R. Călători S.A. Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Călători Craiova se află în Craiova, judeţ Dolj.
Dat fiind că raporturile juridice de muncă ce atrag competenţa exclusivă au fost încheiate şi derulate cu S.N.T.F. C. civ..F.R. Călători S.A. Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Călători Craiova, care are sediul în municipiul Craiova, iar în cererea de chemare în judecată a fost indicat drept sediu al reclamantei cel din municipiul Craiova, rezultă că, în funcţie de acest sediu, se va determina instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză.
Faptul că sediul anterior menţionat este unul secundar în sensul art. 227 alin. (2) teza I C. civ. nu poate conduce la concluzia că instanţa competentă teritorial se determină numai în funcţie de sediul principal al reclamantului, în condiţiile în care art. 269 alin. (2) din Codul muncii nu face nicio distincţie între sediul principal sau sediul secundar al reclamantului.
Având în vedere că municipiul Craiova se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Dolj, rezultă că această instanţă este competentă să soluţioneze litigiul de muncă ivit între părţi.
Faţă de aceste considerente, în aplicarea art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Sursa informației: www.scj.ro.
