Cerere privind înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu cea a avertismentului. Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei (NCPC, O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 50/2010)

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SCAF) nr. 1908/2021

NCPC: art. 133 pct. 2, art. 135; O.G. nr. 2/2001: art. 32 alin. (1); O.U.G. nr. 50/2010: art. 71 alin. (1) şi alin. (4), art. 86 alin. (1)

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, secţia I civilă.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că cererea dedusă judecăţii are ca obiect obiectul prezentei cauze îl reprezintă anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x, încheiat la data de 04.12.2019.

Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

În procesul-verbal menţionat s-a reţinut că fapta petentei, cu sediul în mun. Bucureşti, ar consta în aceea că nu a informat consumatorul despre cesiune, încălcând astfel prevederile art. 71 alin. (1) şi alin. (4) şi art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 50/2010.

Potrivit art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 50/2010, „încălcarea prevederilor art. 8, 9, 11-20, art. 22-28 şi art. 29 alin. (2), art. 31 şi art. 32 alin. (1) şi (2), art. 33, 34, art. 46-58 şi art. 59 alin. (3), art. 60-63, 65-78, 84, 95 şi 95^1 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 RON la 80.000 RON”.

Art. 71 din O.U.G. nr. 50/2010 prevede următoarele: „(1) Consumatorul este informat cu privire la cesiunea prevăzută la art. 70. Cesiunea, individuală sau în cadrul unui portofoliu de creanţe, devine opozabilă consumatorului prin notificarea adresată acestuia de către cedent. (2) Cesionarul contractului de credit, respectiv cesionarul creanţei, este obligat să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau penal în faţa autorităţilor publice. (3) Cesiunea se notifică de către cedent consumatorului, în termen de 10 zile calendaristice de la încheierea contractului de cesiune, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (4) Notificarea este redactată în scris, într-un limbaj clar, vizibil şi uşor de citit, fontul utilizat fiind Times New Roman, mărimea de minimum 12, pe hârtie, şi vor menţiona cel puţin următoarele: a) numele şi datele de contact, inclusiv numărul de telefon, fax, e-mail ale creditorului, ale entităţii care va încasa de la consumator sumele pentru rambursarea creditului după cesiune, precum şi, după caz, ale reprezentantului acesteia din România; b) numele creditorului original de la care a fost preluată creanţa; c) data la care s-a realizat cesiunea; d) cuantumul sumei datorate şi documentele ce atestă această sumă; e) conturile în care se vor efectua plăţile. […]”.

Examinând procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţie, împotriva căruia s-a formulat plângerea contravenţională, şi textele de lege menţionate, se constată faptul că în sarcina petentei s-a reţinut de intimată o contravenţie omisivă, constând în omisiunea notificării cu privire la cesiune.

În raport de această împrejureare, locul săvârşirii presupusei contravenţii este cel de la sediul autoarei sale (întrucât obligaţia de notificare, în măsura în care i-ar incumba, se realizează de la sediul social al societăţii), adică de la sediul fostei societăţi E. S.A., sediu ce apare menţionat în contractul de cesiune de creanţe, respectiv în Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti, şi anume în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, potrivit anexei nr. 1 la H.G. nr. 337/1993, pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii.

Nu prezintă relevanţă, pentru stabilirea competenţei teritoriale, dacă petenta chiar este persoana care, în mod legal, avea obligaţia notificării.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Ca atare, instanţa competentă să judece cauza este Judecătoria Sector 1 Bucureşti, conform art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, secţia I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.