Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
925 views
Dec. ÎCCJ (SCAF) nr. 291/2018
NCP: art. 297 alin. (1), art. 289 alin. (1) şi (2); NCPC: art. 413 alin. (1) pct. 2, art. 488 pct. 5 și 8, art. 496; O.U.G. nr. 66/2011: art. 2 alin. (1) lit. a); Legea nr. 554/2004: art. 28 alin. (2); Legea nr. 78/2000: art. 131, art. 181 alin. (1)
Criticile recurentei-reclamante au fost circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., referitor la pronunţarea unei hotărâri cu „încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”.
Recalificând temeiul de drept al căii de atac declarate, Înalta Curte reţine că dispoziţiile legale a căror interpretare şi aplicare în mod greşit se reclamă de către recurenta Societatea A. SRL reglementează chestiuni de ordin procedural ce determină temporizarea cursului judecăţii în cauza supusă soluţionării în faţa instanţei de contencios administrativ, astfel că motivul de casare incident este cel prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., referitor la „încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii”.
În esenţă, recurenta-reclamantă Societatea A. SRL a invocat greşita aplicare, de către prima instanţă, a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, susţinând că încheierea din 20 iunie 2017 a Curţii de Apel Braşov a fost dată cu încălcarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, manifestat, în concret, prin stăruinţa în soluţionarea cauzei înregistrate pe rolul instanţei de contencios administrativ competente, în sensul prevăzut prin reglementarea excepţiei de la regula suspendării facultative a judecării cauzei în cuprinsul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Măsura dispusă de către prima instanţă, de suspendare a cursului judecăţii în faţa sa până la soluţionarea Dosarului nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Craiova, a fost justificată pe împrejurarea rezultată din conţinutul adresei depuse la dosarul de fond, emisă de Serviciul Teritorial Craiova al PICCJ – DNA, în care s-a arătat că se efectuează cercetări în faza urmăririi penale în rem cu privire la săvârşirea infracţiunilor de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei, abuz în serviciu şi luare de mită, prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 131 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen.
Totodată, a menţionat organul de urmărire penală că, la solicitarea D.N.A.-S.T. Craiova, se efectuează verificări de către Departamentul pentru luptă antifraudă (D.L.A.F.) atât cu privire la Societatea A. SRL, cât şi cu privire la o altă societate comercială cu care aceasta s-a aflat în raporturi contractuale, obiectul cercetărilor fiind în referire la modul de acordare a sprijinului financiar pe suprafaţă în campaniile 2009, 2010, 2011, 2013 şi 2014, urmare cererilor unice de plată pe suprafaţă depuse, în campaniile respective, de către reprezentanţii Societăţii A. SRL.
Potrivit prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, „instanţa de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul – persoană vătămată – stăruie în continuarea judecării pricinii”.
Norma de drept suscitată instituie o excepţie de la regula statuată prin prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dând prevalenţă principiului disponibilităţii persoanei vătămate, ce poate opta, în această situaţie, pentru continuarea judecăţii, în scopul obţinerii, cu celeritate, a unei soluţii cu privire la legalitatea sau nelegalitatea actului administrativ pe care îl contestă.
Infracţiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale în rem în Dosarul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Craiova sunt în legătură cu aspectele menţionate în situaţia de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 16 mai 2016, act administrativ fiscal contestat în cauză.
Norma de excepţie nu limitează câmpul său de aplicare doar pentru situaţia în care săvârşirea infracţiunii ar privi intrinsec actul administrativ atacat.
Noţiunea de legătură a unei infracţiuni cu actul administrativ atacat presupune existenţa unor elemente comune care fundamentează atât emiterea respectivului act administrativ, cât şi declanşarea urmăririi penale pentru cercetarea unei infracţiuni ce ar putea rezulta din situaţia de fapt reţinută în cuprinsul actului administrativ contestat de persoana vătămată, aceasta având dreptul, în atare condiţii, să solicite continuarea judecăţii în faţa instanţei de contencios administrativ, pentru a preveni efectele nedorite ale executorialităţii actului administrativ, precum şi pentru a obţine, cu celeritate, o soluţie asupra legalităţii sau nelegalităţii respectivului act administrativ.
De altfel, Înalta Curte observă că, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 16 mai 2016, s-au identificat nereguli în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, în sensul definiţiei date acestei noţiuni prin prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, reţinându-se că Societatea A. SRL, în campania 2010, nu a prezentat documente opozabile APIA care dovedesc dreptul de folosinţă pentru suprafeţele de 9,2663 ha localizate în comuna Cezieni, judeţul Olt şi 10,20 ha localizate pe raza comunelor Drăghiceni, judeţul Olt şi Dioşti, judeţul Dolj.
Prin urmare, existenţa acestor nereguli, în sensul legislaţiei în materia contenciosului administrativ, poate fi cercetată de instanţa învestită cu acţiunea având ca obiect anularea actelor administrativ fiscale emise de intimata-pârâtă APIA, în exercitarea atribuţiilor sale în ceea ce priveşte modalitatea în care s-au obţinut şi utilizat sumele acordate cu titlul de subvenţii pentru suprafaţă în cadrul schemelor de sprijin pentru campania 2010.
În ceea ce priveşte distincţia făcută de recurenta-reclamantă asupra împrejurării că urmărirea penală s-a dispus in rem, nu in personam, fapt care, în opinia sa, ar atrage neîndeplinirea condiţiei cerute pentru suspendarea judecăţii cauzei, în raport de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nefiind indicat niciun suspect cu privire la săvârşirea infracţiunilor reţinute prin actul de sesizare al parchetului, Înalta Curte reţine că sunt neîntemeiate aceste susţineri, chestiunea invocată fiind analizată în considerentele Deciziei nr. 21/2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Aşadar, hotărârea pronunţată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, menţionată în paragraful precedent, a statuat în considerentele sale decizorii că „suspendarea prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este o suspendare facultativă, lăsată la aprecierea instanţei de judecată. Textul legal nu face nicio distincţie în funcţie de stadiul şi tipul urmăririi penale – cu privire la faptă sau cu privire la persoană – astfel că interpretarea textului de lege trebuie să se realizeze conform principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus” (parag. 40 din Decizia nr. 21/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – CDC).
În consecinţă, Înalta Curte reţine că judecătorul fondului, dispunând suspendarea judecăţii prezentei cauze până la soluţionarea Dosarului penal înregistrat sub nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Craiova, a ignorat dispoziţiile normei de excepţie care permiteau persoanei vătămate să solicite continuarea judecăţii în ipoteza reglementată de art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fiind întemeiat, în aceste condiţii, motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate anterior, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 488 pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea A. SRL împotriva încheierii din data de 20 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/64/2017, urmând a casa încheierea atacată şi, rejudecând, să respingă cererea de suspendare a judecăţii ca neîntemeiată, în raport de dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, trimiţând cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.
Sursa informației: www.scj.ro.
