Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
398 views
Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1704/2019
NCPC: art. 488 alin. (1), art. 496 alin. (1) şi (2); L. nr. 193/2000: art. 4 alin. (3)
Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.
Critica recurentului, subsumată acestui motiv de casare se referă la faptul că instanţa de apel nu a lămurit pe deplin situaţia de fapt în cauză sub aspectul negocierii clauzelor contractuale, motivarea hotărârii cuprinzând motive contradictorii cu privire la analiza dezechilibrului contractual.
În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, recurentul susţine că în cauză este vorba de o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului şi a art. 4 alin. (3) din Legea nr. 193/2000 referitoare la prezumţia relativă de negociere a clauzelor standard preformulate.
Analizând criticile formulate, Înalta Curte constată că sunt fondate, având în vedere că intimata-pârâtă nu a făcut dovada negocierii vreunei clauze contractuale cu împrumutaţii, astfel cum impun prevederile evocate, în cauză fiind vorba despre un contract de adeziune ce cuprinde clauze ce au fost impuse consumatorului, iar din această perspectivă se apreciază că încheierea contractului a avut loc numai ca urmare a adeziunii unei părţi la oferta celeilalte, aspect ce înlătură reţinerea caracterului negociat al contractului.
Astfel, negocierea unui contract nu presupune oferirea unei ocazii abstracte de a face o contraofertă sau de a discuta stipularea unei clauze şi nici nu se limitează la ocazia oferită potenţialului client de a „alege” moneda creditului, ci implică ocazia oferită destinatarului de a influenţa efectiv conţinutul şi numărul clauzelor, iar în acest context, nu se poate reţine că pârâta S.C. B. S.A. a făcut dovada schimbării/modificării clauzei contestate din iniţiativa destinatarului ofertei, respectiv a faptului că recurentul-reclamant a avut şi alte opţiuni decât cea de a adera în integralitate la clauzele prestabilite sau de a le refuza tot în integralitate, deşi sarcina acestei probe îi revenea.
În cazul de faţă, observând convenţia de credit intervenită între reclamant şi intimată, este evident că această convenţie cuprinde clauze prestabilite de către împrumutător, fără ca împrumutatul să aibă posibilitatea de a negocia vreuna din clauzele inserate, de a le modifica sau înlătura, forma convenţiei fiindu-i impusă de către intimată, context în care nu se poate considera ca temeinică motivarea instanţei, conform căreia, proba negocierii a fost produsă prin inserarea unei clauze care atestă această presupusă negociere.
În contextul relevat, Înalta Curtea constată că instanţa de apel nu a procedat, în mod efectiv, la cercetarea fondului cauzei – prin prisma analizei susţinerilor părţilor, a înscrisurilor dosarului şi a temeiului de drept invocat, fără referiri la motivele de nelegalitate invocate de reclamant şi la caracterul fondat sau nefondat al acestora, aspect ce nu satisface exigenţele unei analize a raportului juridic dedus judecăţii, din perspectiva aspectelor de nelegalitate evocate prin cererea de chemare în judecată.
Astfel, cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de apel va stabili situaţia de fapt a cauzei, va răspunde criticilor formulate de părţi în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor într-o formă clară şi concisă şi va analiza din această perspectivă în ce măsură a existat o negociere efectivă a clauzelor contractuale şi nu doar o aparenţă de negociere prin inserarea unei clauze standard în acest sens (clauza 8.16 din Contract).
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 462 A din 7 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, cu consecinţa casării deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Sursa informației: www.scj.ro.
