Aplicarea greşită a dispoziţiilor privind prezumţia relativă de negociere a clauzelor standard preformulate. Admiterea recursului declarat (NCPP, L. nr. 193/2000)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1704/2019

NCPC: art. 488 alin. (1), art. 496 alin. (1) și (2); L. nr. 193/2000: art. 4 alin. (3)

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Critica recurentului, subsumată acestui motiv de casare se referă la faptul că instanța de apel nu a lămurit pe deplin situația de fapt în cauză sub aspectul negocierii clauzelor contractuale, motivarea hotărârii cuprinzând motive contradictorii cu privire la analiza dezechilibrului contractual.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurentul susține că în cauză este vorba de o aplicare greșită a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului și a art. 4 alin. (3) din Legea nr. 193/2000 referitoare la prezumția relativă de negociere a clauzelor standard preformulate.

Analizând criticile formulate, Înalta Curte constată că sunt fondate, având în vedere că intimata-pârâtă nu a făcut dovada negocierii vreunei clauze contractuale cu împrumutații, astfel cum impun prevederile evocate, în cauză fiind vorba despre un contract de adeziune ce cuprinde clauze ce au fost impuse consumatorului, iar din această perspectivă se apreciază că încheierea contractului a avut loc numai ca urmare a adeziunii unei părți la oferta celeilalte, aspect ce înlătură reținerea caracterului negociat al contractului.

Astfel, negocierea unui contract nu presupune oferirea unei ocazii abstracte de a face o contraofertă sau de a discuta stipularea unei clauze și nici nu se limitează la ocazia oferită potențialului client de a „alege” moneda creditului, ci implică ocazia oferită destinatarului de a influența efectiv conținutul și numărul clauzelor, iar în acest context, nu se poate reține că pârâta S.C. B. S.A. a făcut dovada schimbării/modificării clauzei contestate din inițiativa destinatarului ofertei, respectiv a faptului că recurentul-reclamant a avut și alte opțiuni decât cea de a adera în integralitate la clauzele prestabilite sau de a le refuza tot în integralitate, deși sarcina acestei probe îi revenea.

În cazul de față, observând convenția de credit intervenită între reclamant și intimată, este evident că această convenție cuprinde clauze prestabilite de către împrumutător, fără ca împrumutatul să aibă posibilitatea de a negocia vreuna din clauzele inserate, de a le modifica sau înlătura, forma convenției fiindu-i impusă de către intimată, context în care nu se poate considera ca temeinică motivarea instanței, conform căreia, proba negocierii a fost produsă prin inserarea unei clauze care atestă această presupusă negociere.

În contextul relevat, Înalta Curtea constată că instanța de apel nu a procedat, în mod efectiv, la cercetarea fondului cauzei – prin prisma analizei susținerilor părților, a înscrisurilor dosarului și a temeiului de drept invocat, fără referiri la motivele de nelegalitate invocate de reclamant și la caracterul fondat sau nefondat al acestora, aspect ce nu satisface exigențele unei analize a raportului juridic dedus judecății, din perspectiva aspectelor de nelegalitate evocate prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de apel va stabili situația de fapt a cauzei, va răspunde criticilor formulate de părți în susținerea pretențiilor și apărărilor lor într-o formă clară și concisă și va analiza din această perspectivă în ce măsură a existat o negociere efectivă a clauzelor contractuale și nu doar o aparență de negociere prin inserarea unei clauze standard în acest sens (clauza 8.16 din Contract).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 462 A din 7 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, cu consecința casării deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Sursa informației: www.scj.ro.