Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
285 views
Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1/2020
NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 6, art. 497, art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 513 alin. (3)
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.
Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, acest motiv de revizuire având ca finalitate anularea ultimei hotărâri care încalcă autoritatea de lucru judecat decurgând dintr-o hotărâre pronunţată anterior numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ,condiţiilor anterior evocate.
În pronunţarea soluţiei de inadmisibilitate a cererii, instanţa de revizuire s-a raportat în mod corect la criteriile de analiză impuse de motivul de revizuire invocat.
Un prim aspect corect analizat de instanţa de revizuire a vizat faptul că nu este îndeplinită nici condiţia vizând faptul că revizuirea trebuie să aibă ca obiect ultima hotărâre judecătorească pronunţată.
Într-adevăr, decizia nr. 2473 de la 13 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2016, ce s-a solicitat a fi revizuită, este pronunţată anterior celei în raport de care se invocă contrarietatea, decizia nr. 100 de la 11 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2016, aspect ce lipseşte de sens controlul judiciar avut în vedere de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind încălcarea de către instanţa care a pronunţat cea de-a doua hotărâre a principiului autorităţii de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre şi care are ca efect anularea ultimei hotărâri care înfrânge acest principiu.
Totodată, analizarea de către instanţa de revizuire a celorlalte cerinţe impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, este judicioasă.
Astfel întrucât dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Argeş, secţia Civilă, finalizat prin decizia civilă nr. 2473 de la 13 septembrie 2017, a avut ca obiect contestaţia la executare formulată de revizuentul-contestator împotriva actelor de executare emise în vederea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 11872/14 ianuarie 2015, prin care a fost stabilită creanţa fiscală având ca obiect suma de 25.460 RON reprezentând obligaţii fiscale ale debitoarei S.C. Administratorul S.R.L., răspunderea revizuentului a fost angajată în considerarea calităţii acestuia de administrator al acestei societăţi, aspect ce rezultă cu evidenţă din considerentele deciziei ce a format obiectul cererii de revizuire.
Obiectul judecăţii în acest dosar, în care s-a pronunţat decizia ce formează obiectul cererii de revizuire, a purtat asupra prescripţiei dreptului de a cere şi de a obţine executarea silită.
Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Argeş, secţia Civilă, finalizat prin decizia civilă nr. 100 de la 11 ianuarie 2018, a avut ca obiect contestaţia împotriva actelor de executare emise în vederea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/25 iunie 2015 prin care a fost dispusă angajarea răspunderii solidare a revizuentului, în calitate de vicepreşedinte al Asociaţiei pentru Promovarea Principiilor Europene în Noile Structuri ale Societăţii Româneşti, fiind angajată răspunderea asociaţiei pentru suma de 19.006 RON reprezentând obligaţii fiscale din anul 2003.
În această cauză, instanţa de fond – Judecătoria Piteşti, prin încheierea de la 15 septembrie 2017, a admis contestaţia la executare statuând asupra faptului că dreptul organului fiscal de a stabili creanţe fiscale pentru anul 2003 s-a prescris la data de 1 ianuarie 2009.
Soluţia a fost menţinută prin decizia civilă nr. 100 de la 11 ianuarie 2018 prin care Tribunalul Argeş, secţia Civilă a respins apelul intimatei, ca nefondat.
Pentru a fi sancţionată încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri printr-o hotărâre ulterioară, este necesar ca, în condiţiile identităţii de părţi, obiect şi cauză, două instanţe să statueze jurisdicţional diferit sau ca aspectul litigios dezlegat de o primă instanţă să fie încălcat de o instanţă ulterioară.
Dat fiind faptul că problemele de drept analizate au fost diferite, rezultă că, în speţă, condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, prevăzute în mod cumulativ de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu au fost îndeplinite în cauză, dat fiind faptul că cele două decizii nu sunt contradictorii, ele nestatuând asupra aceleiaşi chestiuni litigioase, soluţia instanţei de revizuire fiind judicioasă şi sub acest aspect.
În considerarea celor ce preced, în raport cu motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea recurată este motivată conform cerinţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Este de subliniat faptul că recurentul nu a indicat critici concrete din care să rezulte cu claritate caracterul contradictoriu al unor considerente în drept şi nici nu a indicat considerente străine de natura pricinii, limitându-se numai la susţineri de maximă generalitate.
Referitor la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată că instanţa de revizuire a făcut o corectă interpretare şi aplicare a 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva analizării condiţiilor de admisibilitate impuse de motivul de revizuire invocat de recurentul-revizuent.
Înalta Curte constatând că decizia atacată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
Sursa informației: www.scj.ro.
