Admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Respingerea recursului ca nefondat (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1/2020

NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 6, art. 497, art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 513 alin. (3)

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, acest motiv de revizuire având ca finalitate anularea ultimei hotărâri care încalcă autoritatea de lucru judecat decurgând dintr-o hotărâre pronunțată anterior numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ,condițiilor anterior evocate.

În pronunțarea soluției de inadmisibilitate a cererii, instanța de revizuire s-a raportat în mod corect la criteriile de analiză impuse de motivul de revizuire invocat.

Un prim aspect corect analizat de instanța de revizuire a vizat faptul că nu este îndeplinită nici condiția vizând faptul că revizuirea trebuie să aibă ca obiect ultima hotărâre judecătorească pronunțată.

Într-adevăr, decizia nr. 2473 de la 13 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2016, ce s-a solicitat a fi revizuită, este pronunțată anterior celei în raport de care se invocă contrarietatea, decizia nr. 100 de la 11 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2016, aspect ce lipsește de sens controlul judiciar avut în vedere de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind încălcarea de către instanța care a pronunțat cea de-a doua hotărâre a principiului autorității de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre și care are ca efect anularea ultimei hotărâri care înfrânge acest principiu.

Totodată, analizarea de către instanța de revizuire a celorlalte cerințe impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind tripla identitate de părți, obiect și cauză, este judicioasă.

Astfel întrucât dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Argeș, secția Civilă, finalizat prin decizia civilă nr. 2473 de la 13 septembrie 2017, a avut ca obiect contestația la executare formulată de revizuentul-contestator împotriva actelor de executare emise în vederea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 11872/14 ianuarie 2015, prin care a fost stabilită creanța fiscală având ca obiect suma de 25.460 RON reprezentând obligații fiscale ale debitoarei S.C. Administratorul S.R.L., răspunderea revizuentului a fost angajată în considerarea calității acestuia de administrator al acestei societăți, aspect ce rezultă cu evidență din considerentele deciziei ce a format obiectul cererii de revizuire.

Obiectul judecății în acest dosar, în care s-a pronunțat decizia ce formează obiectul cererii de revizuire, a purtat asupra prescripției dreptului de a cere și de a obține executarea silită.

Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Argeș, secția Civilă, finalizat prin decizia civilă nr. 100 de la 11 ianuarie 2018, a avut ca obiect contestația împotriva actelor de executare emise în vederea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/25 iunie 2015 prin care a fost dispusă angajarea răspunderii solidare a revizuentului, în calitate de vicepreședinte al Asociației pentru Promovarea Principiilor Europene în Noile Structuri ale Societății Românești, fiind angajată răspunderea asociației pentru suma de 19.006 RON reprezentând obligații fiscale din anul 2003.

În această cauză, instanța de fond – Judecătoria Pitești, prin încheierea de la 15 septembrie 2017, a admis contestația la executare statuând asupra faptului că dreptul organului fiscal de a stabili creanțe fiscale pentru anul 2003 s-a prescris la data de 1 ianuarie 2009.

Soluția a fost menținută prin decizia civilă nr. 100 de la 11 ianuarie 2018 prin care Tribunalul Argeș, secția Civilă a respins apelul intimatei, ca nefondat.

Pentru a fi sancționată încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri printr-o hotărâre ulterioară, este necesar ca, în condițiile identității de părți, obiect și cauză, două instanțe să statueze jurisdicțional diferit sau ca aspectul litigios dezlegat de o primă instanță să fie încălcat de o instanță ulterioară.

Dat fiind faptul că problemele de drept analizate au fost diferite, rezultă că, în speță, condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, prevăzute în mod cumulativ de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu au fost îndeplinite în cauză, dat fiind faptul că cele două decizii nu sunt contradictorii, ele nestatuând asupra aceleiași chestiuni litigioase, soluția instanței de revizuire fiind judicioasă și sub acest aspect.

În considerarea celor ce preced, în raport cu motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea recurată este motivată conform cerințelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Este de subliniat faptul că recurentul nu a indicat critici concrete din care să rezulte cu claritate caracterul contradictoriu al unor considerente în drept și nici nu a indicat considerente străine de natura pricinii, limitându-se numai la susțineri de maximă generalitate.

Referitor la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată că instanța de revizuire a făcut o corectă interpretare și aplicare a 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva analizării condițiilor de admisibilitate impuse de motivul de revizuire invocat de recurentul-revizuent.

Înalta Curte constatând că decizia atacată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.